ᴊᴜʀɴᴀʟᴜʟ ᴜɴᴜɪ ᴀᴅᴏʟᴇꜱᴄᴇɴᴛ ᴠᴏʟ ɪɪ

Capitolul 3

Ziua următoare ajung la liceu cu 3-4 minute întârziere deoarece m-am trezit destul de târziu. Am fugit spre dulap, mi-am luat repede cărțile de care aveam nevoie, și am fugit spre clasă grăbită

–Bună ziua, mă scuzați ca am întârziat, mă adresez eu profesoarei.

– Bună, Ana. Ia loc, te rog.

Am examinat clasa, iar singurul loc liber era lângă Kai. Mă apropii cu pași mici și nesiguri de el, văzând că nu prea îl interesează nici de data asta prezența mea.

–Dragă, nu crezi că ai uitat ceva, îmi zice în șoaptă.

–Ce anume? Despre ce tot vorbești?

–Hai, Ana,nu te face că nu știi. Pixul. Dă-mi-l.

Și-a adus aminte de pix. De pixul meu, pe care i-l luasem aseară.

–Ascută, Kai. Dacă cumva vorbești despre ce cred eu că vorbești, atunci cred că ar trebui să știi că e pixul meu. Cred că l-am uitat pe la tine.

Profesoara a intervenit și ne-a zis să facem liniște. De atunci nici eu nici el nu am mai scos un sunet în ora aia.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În pauze mă tot zăpăcea să-i dau pixul ăla, dar eu nu cedam.Voiam să văd de ce ține așa de mult la un simplu.

–Hai, Ana, dă-mi-l. Nu mă face să mă țin după tine peste tot.

–Ți-am zis, Kai. Dacă nu-mi zici pentru ce îți trebuie pixul meu, nu ți-l voi da.

–Bine, ia-l! Dacă nu vrei să mi-l dai, păstrează-l. Fă ce vrei. Nici eu nu-mi dau seama de ce îmi pasă de ceva ce-mi aduce aminte de tine, doar că pur și simplu îmi pasă, ok? Pa!

Fără să mai zic nimic, scot pixul ăla afurisit și i-l arunc, apoi plec spre ieșire, fără să-mi mai pese ce face, și nerealizând pe moment de faptul că tocmai ce Kai, fostul meu iubit, voia un lucru care-i amintea de mine.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În timp ce stăteam în pat și mă uitam la televizor, am primit un mesaj cum de la Christinne, în care scria că se organizează o mare petrecere de început de an la ea acasă, în seara asta, și că toată lumea e invitată, până și eu. Nu voiam să merg, și să-l văd pe Kai cum se dă la toate fetele de pe acolo.

Nu a mai durat mult, și Nina m-a sunat să mă întrebe cu ce mă îmbrac pentru petrecere.

–Nina, îmi pare rău, nu voi veni. Nu am dispoziția necesară,crede-mă. Și, în plus, petrecerile nu-s de mine. 

–Hai, Ana, nu spune asta. Dacă tu nu mergi, nici eu nu voi merge. Și până la urmă, casa ei e la o stradă distanță de a ta, și dacă nu te vei simți bine voi veni cu tine acasă, ok? Puțină distracție nu strică. Te rooog.

Într-un final m-a convins. Avea dreptate. Cu atâtea teme pe cap și lecții de învățat, îmi trebuia puțină adrenalină.

Petrecerea începea într-o oră, iar eu nici măcar nu știam cu ce să mă îmbrac, dar Nina a venit la mine, și m-a ajutat. Ea era pregătită dinaintea mea pentru petrecere. Tot Nina m-a convins să mă machez și puțin mai strident ca de obicei. La sfârșit, rezultatul nu era așa de rău precum mă așteptam, ba chiar pot spune că  arătam bine.

Mi-am luat geanta pe umăr, la revedere de la bunici, și am plecat împreună cu Nina spre casa liu Christinne. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ajunse acolo am rămas uimite de câtă lume era. La ușa casei stătea Christinne, care își întâmpina oaspeții.

–Bună, Christinne, o salutăm eu și Nina.

–Bună, fetelor, intrați!  zice ea, pe un ton nu tocmai potrivit ei. Era foarte amabilă cu noi.

Când am intrat, primul pe care l-am văzut a fost Kai, alături de Theo și Ben. Făceau furori printre fetele de acolo. Erau în centrul atenției. Mi se părea ciudat să îl văd pe Kai în postura asta, dar nu lăsam să se vadă că sunt afectată de situație.Am promis că mă voi distra, Si asta trebuia să fac.