Dragă jurnalule...
-Vreau să pleci. Nu vreau să fii aici. Nu acum. Doar pleacă.
-Ba nu. Nu voi pleca decât după ce-mi spui ce-i cu tine. Întâi lipsești o săptămână de la școala, iar pe urmă nu răspunzi nici la mesaje nici la apeluri. Ce naiba ai?
-Nimic, îmi spune ridicându-se de pe canapea. Nu îți mai pierde timpul cu mine. Noul tău iubit te așteaptă în timp ce tu stai aici și vorbești cu un prost. Du-te. Poate el te face să uiți de mine.
-În primul rând dacă mă făcea să uit de tine nu mai eram aici, în casa ta, certându-mă cu tine, iar în al doilea, să nu care cumva să insinuezi că eu și Dylan suntem împreună. Suntem doar prieteni. Nu simt nimic pentru el. Și oricum nu am de ce să-ți dau tocmai ție explicații.
-Mda. Cum zici tu, îmi spune nepăsător, schimbând posturile TV. Totu'-ncepe așa. Doar prieteni cică, spune râzând.
Ies pe ușă, trântind-o, făcând un zgomot puternic în casă. Poate că avea dreptate. Poate nu aveam ce să caut acolo.
🌹🌹🌹
-Ești cam irascibilă azi, Ana. Ce-i cu tine?
-Nu am nimic, Dylan. Sunt ok.
-Ascultă. Nu te cunosc foarte bine încă, dar te cunosc îndeajuns încât să îmi dau seama că ți s-a întâmplat ceva. Vreau doar să ajut.
-Așa e. Scuze, îi zic, îndreptându-mi privirea spre el. Doar că am avut o ceartă cu... nu contează cu cine. Doar am o zi proastă.
-Kai? Mereu când ești așa ești din cauza lui.
Aprob, dând din cap, și privind în jos.
-Hei, Ana. Camează-te. Amândoi ați fost nervoși, atâta tot. Nu ești vinovată.
-Ba da. Fiindcă l-am mințit. Nu i-am zis adevărul.
-În legătură cu?
-Cu tine.
-Poftim? Nu... nu înțeleg. Ce ai zis despre mine?
-Nimic. Nimic rău. Uite, Dylan. Nu ți-aș face rău. Niciodată.
-Te cred. Dacă tu zici, eu te cred. Mereu voi avea încredere în tine. Și mai cred că ești destul de obosită. Continuăm mâine discuția, dacă vrei.
《《Știu, capitol prea scurt. Mă voi revanșa. Nu mă omorâți :)) 》》

CITEȘTI
ᴊᴜʀɴᴀʟᴜʟ ᴜɴᴜɪ ᴀᴅᴏʟᴇꜱᴄᴇɴᴛ ᴠᴏʟ ɪɪ
Teen Fiction"-Dăm cu banul. Ban: ești a mea, pajură: sunt al tău." -Kai Jones-