ᴊᴜʀɴᴀʟᴜʟ ᴜɴᴜɪ ᴀᴅᴏʟᴇꜱᴄᴇɴᴛ ᴠᴏʟ ɪɪ

Capitolul 21

-Sunt bucuroasă pentru voi. Ce mai stai aici? Du-te la el! Vorbește-i.

-Nu vreau să atrag atenție asupra noastră.

-Kai nu e aici. E cu băieții în curte. Am eu grijă de asta. Dar știi doar că va trebui să-i zici până la urmă. Dacă nu, oricum își va da seama.

-O voi face și pe asta. Nu acum. Abia ce a ieșit din spital.

Voiam să merg spre Dylan, dar el deja venise. Stătea în spatele meu. Am simțit cum brațele lui îmi sunt așezate pe umeri. Ninei i-a apărut un zâmbet pe față. E bucuroasă pentru mine.

Deja simțeam cum privirile înțepătoare ale fetelor și nu numai erau pe noi.

Din mulțime apare Tyler. Băiatul cu care am dansat la petrecere. Sau cel puțin am încercat. Se apropie de noi cu niște plicuri în mână. Prima persoană pe care o vede sunt eu. Se apropie, făcându-l pe Dylan să vină în stânga mea. Mă ia de mână. E tensionat. Băiatul se uită la el la fel cum se uitase în seara aia la Kai. Îi e frică.

-Da, Tyler. S-a întâmplat ceva?

Rup tăcerea așternută deja de câteva secunde, luând în mână plicul pe care mi-l dă, analizându-l. Observ că și Nina a primit unul.

-Ăm.. nu chiar. Mâine e ziua mea. Și astea sunt invitațiile la petrecere. Poate veni și... el.

Se referă la Dylan, care acum pare mai relaxat, dar care mă ține în continuare strâns de mână.

-Bine. Păi... cred că voi fi acolo. Mulțumim pentru invitație, îi zic.

Mă uit la Nina care pare bucuroasă, semn că sigur va veni. Apoi mă uit la Dylan, care mă privește atent.

Nina deja plecase. Își dăduse seama că am de terminat o discuție cu cel de lângă mine. Mă întorc cu fața la el.

-Am făcut ceva?

-Nu chiar. Doar că... ești sigură că vrei să mergem acolo? Adică...

-Adică ce?

-Sunt mulți băieți pe acolo. Nu vreau să se atingă cineva de tine.

-Pe bune? întreb râzând. Voi sta numai cu tine. Mereu. Nu voi pleca. În plus, eu nu m-aș uita la nici unul. Sunt doar a ta.

-Promiți?

-Da. Hai, Dylan. Bunicii mei nu sunt acasă. Nu am avea ce să facem.  Te rog!

-Bine. Mergem.

Chicotesc, apoi îl iau în brațe.

-În altă ordine de idei, îl cunoști?

-Dylan! Suntem colegi!

-Ok. Gata, nu te mai enerva. Am vrut doar să fiu sigur, zice râzând.

***

Intru alături de Nina și de Dylan pe ușa localului. Mă uit la prietena mea, deja vrăjită de luminile colorate din încăpere. Eu deja pot simți mirosul de tutun de acolo.

-Nina? Sigur e locația core...

Nu mai zic nimic, căci îl observ pe Tyler venind spre noi. Speranțele mele s-au năruit. Practic am ajuns îmtr-un fel de club. Nu-mi imaginam că el, băiatul care poartă mereu ochelari și ia numai note mari să dea o petrecere ca asta. "Toate au un început, Ana" îmi spun în gând.

Îl salut, dându-i cadoul, apoi pășesc alături de iubitul meu înăuntru. Mă uit la el pentru a-i vedea reacția. El se uita la mine.

-Ești bine?

-Da. Cred.

Deși spune asta, îi pot citi îngrijorarea pe chip. Și eu sunt îngrijorată. Nu am mai fost într-un astfel de loc până acum. Nu pot spune același lucru despre Nina, care deja este în mijlocul mulțimii.

-Putem să ne întoarcem dacă vrei, îi spun.

-Am ajuns până aici, nu mai fac cale întoarsă.

// Idei pentru next? //