Capitolul 31

94 11 0
                                    

Kai's POV

Simt cum se ridică încet din pat. Deschid ochii, urmărindu-i fiecare mișcare. Se oprește în fața ferestrei. Își întoarce privirea spre mine.

-Scuze, nu am vrut să te trezesc, îmi șoptește.

Mă apropii de ea. Îmi pun mâna pe umărul ei.

-Ești ok?

Alege să nu spună nimic, doar privește cerul în continuare și clatină din cap în semn că da. Îi iau mâna în a mea, îi pot simți inima bătându-i mai tare.

-Știi, uneori, când nu pot dormi pur și simplu privesc stelele, îmi spune.

-Și... la ce te gândești când le privești?

Își pune capul pe umărul meu, lăsându-și părul să-mi mângâie fața. Oftează.

-De obicei? De obicei mă gândesc la tine. La noi, poate. Chiar și când eram împreună cu Dylan o făceam, numai ideea de a fi cu tine mă liniștea.

Zâmbește scurt, mă întreb cum de-am rezistat atât fără zâmbetul ei, mă întreb dacă îl merit.

-Uneori, însă, mă gândesc la stele. La cât de mult strălucesc. Mă gândesc ce se întâmplă cu ele după ce se sting. Mă întreb dacă voi fi vreodată una.

-Ești una. Ana...

Își ridică capul de pe umărul meu, îmi pun mâna pe obrazul ei, mă uit în ochii ei și chiar nu-mi pot da seama. Chiar nu pot înțelege ce a făcut să merite toate astea. Toate lucrurile prin care a trecut. Toate lacrimile pe care le-a vărsat.

Trag aer în piept, continui ce aveam de spus.

-Ana, mai ții minte ce ți am zis acum un an? Eram sub cerul plin de stele. Ți-am spus ceva ce îți voi spune de fiecare dată când va fi nevoie. Strălucești mai mult decât o stea. Ești mai mult decât una. Pentru mine ești mai presus de toate stelele.

-O spui doar pentru a mă simți mai bine...

-Ana, nu e așa. O spun pentru că ăsta e adevărul. Vreau să știi asta. O spun pentru că te iubesc. Pentru mine ai fost, ești și vei fi cea mai importantă persoană.

Se întoarce spre mine. Ochii îi strălucesc mai tare acum.

-Nu te merit, nu sunt îndeajuns de bună, parcă totul e un vis. Parcă nimic nu e real...

Nu mai am răbdare. Nu mai vreau să fim despărțiți nici măcar o secundă. Mă apropii de ea și o sărut.

-Și asta? A fost real, nu?





//Capitol scurt, ik.
  Scuzați-mi inactivitatea, nu mai am inspirație de ceva timp, m-ar ajuta orice fel de sugestie, chiar vă rog să vă spuneți părerile în legătură cu această carte. Voi încerca să postez mai des.
  Vă mulțumesc pentru voturi, ly all//

ᴊᴜʀɴᴀʟᴜʟ ᴜɴᴜɪ ᴀᴅᴏʟᴇꜱᴄᴇɴᴛ ᴠᴏʟ ɪɪUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum