ᴊᴜʀɴᴀʟᴜʟ ᴜɴᴜɪ ᴀᴅᴏʟᴇꜱᴄᴇɴᴛ ᴠᴏʟ ɪɪ

Capitolul 5

După ce am plecat de la petrecere, am hotărât să petrecem o seară ca două prietene, doar eu și Nina.

Am cumpărat înghețată, popcorn și multă ciocolată, am inceput să ne uităm la un film, dar am adormit destul de repede amândouă, cu bolul plin de floricele în brațe.
################################
-Ana, trezește-te. A sunat cineva la ușă, îmi zice Nina, speriată.

-Ce? Cine naiba sună la ora 3 noaptea la ușă, zic eu, irascibilă.

Am coborât scările cu grijă, fără să fac prea mult zgomot. Nina era în spatele meu, fiind mai îngrozită ca mine, ceea ce mă amuza.

Am deschis ușa încet, nesigură, dar am dschis-o. Era Kai. Am răsuflat ușurate amândouă. Ne-am uitat una la alta, și am început să râdem.

-Ce-i așa amuzant, de ce râdeți, și de ce aveți părul în halu' ăsta de ciufulit? Off, râde Kai, ironic.

-Ce vrei, Kai? Ce cauți la ușa mea la ora asta, ești nebun?

-Poate. În fine, nu asta contează. Am venit să-ți aduc asta, Ana. Ai uitat-o la Christinne acasă.

-Aa, ămm... eșarfa mea, da. Nu mi-am dat seama că am uitat-o, zic și observ că Nina nu mai era lângă mine.

Off, m-a lăsat singură cu Kai. Să zicem că nu am avut nimic de comentat după.

-Mda, zice el, scărpinându-și ceafa. Mi-am dat seama că e a ta după parfum. E... ămm, parfumul de la mine, cred.

-Aa, da. Păi, zic eu, dându-mi seama că am fost o fraieră să mă dau cu parfumul ăla. Mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi. Ne... ne vedem mâine.

-Ok, cum spui tu. Încă ceva, zice râzând.

-Ce mai e? Ce am mai făcut? zic eu exasperată.

-Ușor, ușor, Ana. Calmează-te, doar că ai ciocolată pe față. Ăm, uite, acolo, îmi arată cu degetul undeva destul de aproape de gură.

-Aici? încerc eu să găsesc locul. Sau, aici? Unde e? Zii odată, Kai. Mi-e somn!

-Ok, ok, se pare că cineva e supărată azi, zice el ironic. Chiar aici, continuă, și își apropie mâna de obrazul meu. Acum îți dai seama?

-Da, da, mersi, atotștiutorule.

-Cu plăcere, îngâmfato, îmi zice el, întorcându-se. Ne vedem mâine, continuă, se întoarce la mine, și îmi face cu ochiul.

-Te urăsc, îi zic.

-Ba nuu, strigă el din depărtare.

-Ba da, taci odată!

-Bine, eu tac, dar tot mă iubești. Noapte bună, colega, zice și începe să râdă, îndepărtându-se.

Am închis ușa încet, cu toate că în momentul ăla îmi venea să o trântesc cât mai tare posibil. Uram când îmi întorcea vorbele în potriva mea, dar așa e, cum zice el. Pe el nu îl pot urî, pot doar să-l iubesc.

M-am întors în cameră, unde Nina mânca popcorn, uitându-se la mine și zâmbind.

-De ce râzi, îi zic, deschizând cutia cu înghețată.

-Pentru că am auzit ultima parte. Ana, tu chiar îl iubești, nu?

-Oh, mai taci, îi zic, făcându-mă mai confortabilă în pat, și dând drumul la TV.

-Apropo, știu că vrei să ma omori acum că te-am lăsat singură cu el, dar erați prea drăguți, mai ales când nu vă mai găseați cuvintele. Te place. Nu vrea să recunoască. Sunt sigură, am văzut cum te privește.

-Nina, ori ai mâncat prea multă înghețată, ori te-ai uitat la prea multe filme de dragoste, râd eu.

-Oh, mai taci! îmi întoarce ea replica.

Poate era adevărat ce zicea ea. Poate Kai încă mă mai plăcea, sau nu.  Îmi place că ajung să îi scot sentimentele la iveală, și observ că de fiecare dată când nu îi acord atenție, se bagă singur în seamă, ceea ce mă amuză.

După ce am mai vorbit și după ce am mai văzut câte ceva pe la televizor, eu și Nina am adormit imediat, iar Oscar a adormit și el, la marginea patului meu, lângă ursulețul ăla mare de pluș de la Kai.

Mă întreb de ce încă îl mai țin lângă pat. Sau de ce încă mă mai dau cu parfumul de la Kai, sau de ce încă mai am tricoul lui la mine în dulap. Mereu mă gândesc la asta, iar în final îmi răspund singură. Le țin pentru că vreau să-mi aducă aminte de el. Pentru că nu vreau să-l uit.