Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O căzătură puternică mă făcu să scot un geamăt de durere, abia că mai vedeam ceva, mă durea foarte rău capul. Am încercat să mă ridic dar parcă ceva greu mă apăsa, vederea îmi reveni încet şi am putut să observ că mă aflam pe o cărare într-o pădure, m-am ridicat în genunchi uitându-mă în jurul meu, copacii erau uscați cu crengi lungi şi dese, nu puteam vedea cerul datorită copacilor dar printre crengi puteai distinge uşor o culoare roșu sângeriu, o umbră neagră cu o aură violet îşi făcu apariția în fața mea, sângele îmi îngheță în vene.
-Uite, cine ştie poate vei supraviețui...cel puțin până după ce vei ieși din pădure. Spuse acea voce ascuțită de mai devreme, îmi aruncă un karambit puțin mai mare decât cel obișnuit ce părea făcut din gheață, obsidian suflat de dragon, e singurul material care distruge creaturile din această lume, dar bineînțeles că nu şi o umbră. Cu cele spuse, se făcu nevăzut. Okay iar acum ce naiba fac? Am înghițit în sec și am pornit la drum, era o cărare îngustă ce părea că nu duce nicăieri, copacii erau din ce în ce mai deși iar întunericul și mai intens, de ce naiba m-am băgat în asta? Nu mai bine stăteam eu la locul meu și îl așteptam cuminte pe Fedeon? Oh, întrebări fără răspuns, am oftat mărind pasul, râsete și chicote sinistre se auzeau printre crengile copacilor, iar asta nu îmi plăcea deloc, am început să alerg spre ceva dar nu părea a fi nici-o ieșire, ca și un fel de lumină albă apăru într-un copac, era un fel de portal, am intrat fără să mai stau pe gânduri și am căzut din nou pe o platformă tare și umedă, și.. rece, la naiba înghețam.. în jurul meu erau plin de munți iar sub bine era zăpadă proaspătă, mici fulgi cădeau peste mine topindu-se odată cu atingerea hainelor mele subțiri, m-am ridicat și am rămas pe loc, printre fulgii de nea de putea observa ceva mare și alb, îndreptându-se spre mine, asta nu era în regulă, m-an ascund după o stâncă așteptând, o creatură imensă îmblănită era acum la 10 metri de mine, iar acest pumnal mă va ajuta să nu mor? Cred că idiotul ăla și-a bătut joc de mine, dar asta e, am ieșit în fața creaturii, proastă idee, am aruncat pumnalul după ea, pumnalul căzu la pământ după ce atinse creatura, în acel moment eram o țintă sigură, creatura se repezi la mine voind să mă sfâșie dar înainte să fiu martor la propria moarte, am văzut în fața mea doar negru..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Știuuu că nu am mai scris de muuult dar am avut o viață super complicată și încurcată mai ceva ca povestea asta :))) sper că îmi mai citiți povestea..
