𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 21 (+18)

Cred că ați așteptat mult acest capitol =]] sper să vă placă și atenție, scene +18!

—Zi-mi și mie copile, ai probleme la mansardă? Cum să faci așa ceva... Spuse Fedeon din colțul celălalt al camerei.

—Puterile tale nu mă afectează.

—Poftim?!

—Au trecut două săptămâni! Două săptămâni în care m-am gândit la tine non-stop, două săptămâni în care am suferit ca un câine iar tu nu ai fost aici!

—Știu... îmi pare rău!

—Ba nu, nu îți pare! Și apari așa aici și îmi spui că eu sunt cel care are probleme, tu ești ăla nu eu!

—Bine Ken, și acum ce vrei să fac?

—Să mă iubești asta vreau! Să fiu al tău, să mă strângi în brațe, să rămâi lângă mine. Am spus oftând, de ce mi-ai scris de la început, la naiba nici măcar nu ai un telefon, credeam că ești un om normal dar tu ești o umbră, o fantomă, nici măcar nu exiști.

—La început doar m-am jucat Kentin, nu credeam că se va ajunge așa departe, a fost greșeala mea... dar o relație între o umbră și un om e imposibilă.

—Trebuia să mă fi lăsat în pace! Ști ceva? Mai bine șterge-mi memoria, măcar așa nu voi mai sufer!

—Vrei.. vrei să uiți de mine?

—Și ce să fac? Să stau să plâng ca prostu în timp ce tu ești la dracu în prasnic și să mă gândesc mereu "oare când va veni?" ?

O liniște apăsătoare se lăsă între noi, am oftat lăsându-mă pe spate și privind tavanul, am simțit cum se așează lângă mine și mă ia în brațe, își lăsă bărbia pe spatele meu oftând, era așa plăcut în brațele lui, dar totul era o iluzie, când voi deschide ochii nu voi mai vedea pe nimeni, și mă voi trezi din nou singur, o lacrimă mi se prelinse pe obraz, era atât de dureros faptul că nu îl aveam, nu îmi aparținea. El începu să-mi mângâie abdomenul și să îmi sărute spatele prin materialul subțire, am scos un mic suspin.

—Nu începe ceva ce nu poți termina... am spus închizând ochii.

Dar era de parcă nu aș fi spus nimic, continuă să își plimbe mâinile pe abdomenul meu coborând din ce în ce mai jos, îmi deschise nasturele și șlițul pantalonilor, și își strecură o mână în boxerii mei, am scos un geamăt în momentul în care îmi atinse penisul erect, îl cuprinse cu o mână iar eu mă încordasem, parcă ardeam sub atingerea lui. Își retrase mâna și se poziționă deasupra mea, își lipi buzele de ale mele parcă devorându-mă, îl voiam atât de tare...
Îmi făcu tricoul să dispară în mai puțin de o secundă, odată cu restul vestimentației, iar el, el avea formă umană, nu mai era acea umbră din întuneric, mă întoarse cu spatele la el continuând să mă sărute peste tot.

—Ești sigur? Întrebă încet fără a se opri. Nu primi răspuns, doar am afirmat, am simțit ceva tare pe fesele mele, oftasem, îl doream atât de mult. Fără a sta pe gânduri, intră încet și pe cât de mult înainta, gemetele mele erau mai lungi și mai apăsate, îmi ridică bazinul cu o singură mână iar eu îmi încordasem tot spatele și cu o mână țineam de partea de sus a patului, mă prinse de șolduri și intră adânc, un suspin îmi părăsi buzele, era atât de perfect, și ce era cel mai ciudat, era că nu simțeam nici-o durere, nici-un discomfort, iar el.. el era primul. Părea atât de ireal și de frumos, era prea frumos să fie adevărat, continuă cu mișcări ușoare de du-te—vino iar eu îi șoptisem ceva foarte încet dar se pare că auzi și se conformă, mișcările erau mai dese și mai adânci, iar eu mă simțeam ca în Rai, dacă exista așa ceva.
Pierdusem noțiunea timpului, nu știu cât a durat cât e ceasul și cât timp și-a petrecut cu mine dar tot ce îmi doream era să nu se mai termine, eu în schimb ejaculasem de o grămadă de ori dar părea că el niciodată.
Se lăsă lângă mine în pat luându-mă în brațe.

—Cum te simți? Mă întrebă sărutându-mi umărul.

—Fericit, împlinit! Am spus iar un mic zâmbet mi se formă.

—Te iubesc!