—Kentin?! Ce naiba...
Mi-am lăsat capul pe spate parcă hipnotizat, o durere îmi străpungea spatele, nu știam ce mi se întâmplă dar mă simțeam bine.
—Fedeon... ce mi se întâmplă? Am întrebat încercând să îmi limpezesc mintea.
—Tu...tu ai aripi!
—Poftim? Am spus revenindu-mi din transă. Erecția lui se duse de mult, probabil era prea șocat de cele întâmplate, m-am ridicat fugind spre oglinda dulapului, nu aveam cuvinte, din spatele meu crescuse-ră două aripi cenușii, nu erau foarte mari, dacă mă întrebați pe mine, mi se păreau chiar mici.
—Eu nu știu nimic despre asta, dar știu pe cineva care știe, acum ar fi bine să te îmbraci, nu că mie nu mi-ar plăcea să rămâi așa, spuse măsurându-mă din cap până în picioare zâmbind. Eram prea uimit pentru ai da o replică bună și pur și simplu l-am ascultat îmbrăcându-mă rapid, el într-o secundă era îmbrăcat, bineînțeles. Îl voi chema pe Aniel aici, el s-ar putea să știe mai multe despre asta, mai ales că m-a avertizat...
—Te-a avertizat în legătură fu ce? L-am întrebat întorcându-mă spre el.
—Mi-a spus să nu te sărut pentru că asta poate avea consecințe, iar eu pe lângă că te-am sărutat, am și făcut-o cu tine, dar m-am lăsat dus de val și am vrut să îți fac pe plac, mă gândeam, hei ce s-ar putea întâmpla? Și uite ce s-a întâmplat! Spuse acesta gesticulând iritat.
—Am aripi drăguțe, am spus fluturându-le prin fața lui.
—Da, am transformat un om nici nu știu în ce, iar tot ce ai de spus e că ai aripi drăguțe?
—Parcă aș fi omorât pe cineva, am spus dându-mi ochii peste cap, nu e vina mea, punct.
Fedeon se făcu nevăzut într-o clipită. Okay, chestia asta efectiv nu e logică, de ce am aripi, dar dacă mă gândesc bine nici în existența umbrelor și a monștrilor nu credeam, acum ce se va întâmpla în continuare? Am progresat cu Fedeon, mult, dar dacă din cauza acestor două aripi ne vom distanță din nou? Și din nou voi plânge ca un idiot sperând să se întoarcă... gândurile mele mi-au fost întrerupte de Fedeon care era cu Aniel, ce nu părea prea fericit la vederea mea, se îndreptă spre mine și îmi inspectă aripile, după care se întoarse spre Fedeon spunând:
—Ești un imbecil!
—Atât de grav e? Întrebă Fedeon încrucișându-și brațele la piept.
—Te-ai culcat cu un om idiotule, doar dacă te atingi puțin mai mult de un om asta poate avea consecințe, fiindcă puterile noastre sunt mult prea mari pentru un simplu om, și zi mersi că nu l-ai omorât, pentru că în majoritatea cazurilor asta se întâmplă, dar chestia asta... spuse atingându-mi o aripă, e aproape imposibilă!
—Bine, deci ce am făcut, mai detaliat ca să înțelegem și noi!
—Ai creat un Juvelin, asta ai făcut! Sunt ființe dispărute de milioane de ani, și cu toate că noi suntem ființe ale întunericului, Juvelinii sunt ființe divine, care aparțin luminii, iar să creezi unul e aproape imposibil, pentru că se întâmplă unul la un milion, tocmai de asta îi este interzis unei umbre să se atingă de un om, pentru că nu se știe ce efect va avea... te-am avertizat idiotule!
—Și ce e rău în asta? Întrebă Fedeon dându-și ochii peste cap, eu doar ascultam și nu știam ce să spun, erau prea multe informații deodată.
—Sunteți legați pe viață, atâta timp cât trăiește unul o face și celălalt, iar Juvelinii sunt singurele ființe care pot distruge o umbră!
CITEȘTI
𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)
Teen FictionDe la un băiat normal și de la niște mesaje inofensive, la o ființă puternică, o iubire complicată și o profeție întunecată! Finalizată.