Capitolul 32

1K 107 6
                                    

    Stăteam plictisit în pat butonând telecomanda, nimic interesant, nu aveam chef de nimic, probabil din cauza evenimentelor din ultima vreme, plus timpul de afară, oftasem, de ce îmi complicasem viața? De ce trebuia să răspund la acel mesaj? Poa...

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

    Stăteam plictisit în pat butonând telecomanda, nimic interesant, nu aveam chef de nimic, probabil din cauza evenimentelor din ultima vreme, plus timpul de afară, oftasem, de ce îmi complicasem viața? De ce trebuia să răspund la acel mesaj? Poate că îmi era mai bine să nu cred în ființe supranaturale și tot felul de prostii. Relict era plecat de gâteva luni bune iar gândindu-mă la asta îmi lăsa un gol în stomac, nu știam de ce și nici nu știam ce simt, îl iubeam enorm pe Fedeon și mă simțeam bine lângă el dar ceva lipsea iar asta îmi dădea bătăi de cap. Eram fericit dar ceva nu era la locul lui. Am oftat punând mâna pe telefon și tastând rapid un mesaj:

—Ai chef să vii la mine? Ne uităm la niște filme sau ceva?

Nu primisem nici un răspuns, m-am uitat în direcția tavanului oftând din nou, chiar îmi doream să am din nou acea viață simplă, dar gândindu-mă mai bine, măcar acum nu mă mai simțeam chiar atât de singur, mi-am afundat capul în perna pufoasă, lăsându-mă purtat în lumea viselor.

    Mi-am deschis ochii ușor, umezeala, transpirația și căldura nu îmi dădeau pace să dorm, stăteam pe burtă cu capul pe ceva nu tocmai moale, mi-am ridicat capul în sus vâzându-l pe Fedeon care avea un braț în jurul corpului meu, asta explică umezeala și căldura, nu observase că mă uitam la el, era concentrat pe ceva de la TV, mă simțeam bine în brațele sale, mă simțeam protejat. Dar un gând îmi tot revenea în minte, unde era Relict și de ce stătea atât de mult? Nici măcar nu ar trebui să îmi pese de el, era atât de frustrant și egoist din partea mea, mă gândeam la Relict în timp ce eram în brațele lui Fedeon.

—Ce e cu tine Kentin? Întrebă Fedeon pe un ton calm luându-mă prin surprindere.

—Nimic, de ce mă întrebi asta?

—Nu sunt orb Ken, văd că te apasă ceva de câteva zile, și sincer aveam de gând să-ți intru puțin prin gânduri dar renunțasem la idee, deci spune-mi!

—Nu vreau să vorbesc despre asta... am apus în timp ce un oftat lung îmi părăsi buzele.

—E vorba despre Relict nu-i așa?

—De unde ști? Am întrebat înghițind în sec neștiind până unde va merge subiectul ăsta.

—Bănuiam, oricum, sunt dezamăgit de el, a plecat pur și simplu, și abia se întoarse, nu știu unde e și nici cât va sta. Mârâi trecându-și o mână prin păr.

—Ești îngrijorat?

—Da... deși nu îmi place să arat asta. Simți ceva pentru el Kentin?

—Nu știu... e complicat. Fedeon...îl iubești mai mult decât pe mine? L-am întrebat oftând, îmi era frică de răspuns.

—Vă iubesc pe amândoi la fel de mult, dar dacă unul din voi lipsește, lipsește ceva din mine!

—Vă iubesc pe amândoi la fel de mult, dar dacă unul din voi lipsește, lipsește ceva din mine!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum