Înainte vreau să menționez că am postat o nouă carte "A punished angel (boyxboy)" sper că veți trece și pe acolo, am de gând să o continui dacă vă place și dacă merită, și dacă nu cer prea mult, aș vrea o părere! Mulțumesc 💖
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Asta e? Asta a fost tot? Trecuse vreo 2 săptămâni în care tot ce puteam face era să plâng, mergeam la liceu, plângeam în pauze, nu mă mai interesa nimic, de parcă viața mea ar depinde de Fedeon, dar chiar așa era, de când apăruse el în viața mea, eram mai fericit ca oricând, iar de când dispăruse era altfel, aveam o viață monotonă, îl voiam înapoi, el nu era așa. Cred că îi trimisesem peste o sută de mesaje dar toate fără răspuns, el nu era așa, se întâmplase ceva știu sigur, dar dacă nu se va mai întoarce niciodată? Mă uitam în jos spre etajele de sub mine și la mașinile care păreau ca niște furnici, oftasem, stăteam pe marginea blocului cu picioarele pe lângă, aveam de gând să fac ceva nebunesc dar doar așa îmi voi da seama, dacă mor asta e, fără Fedeon oricum sunt un nimeni. M-am ridicat în picioare, oftasem din nou.
—Fedeon dacă mă iubești vino! Dacă nu, lasă-mă să mor, pentru că fără tine oricum sunt mort pe dinăuntru! Am strigat cât de tare am putut, iar după am pășit cu dreptul în aer. Aerul îmi intra pe sub hainele subțiri, era plăcut, oare așa se simte moartea? Mai aveam puțin, câteva secunde până la impact.
—Copil prost ce ești... te iubesc fraiere nu mai dramatiza atât!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
