Treceți vă rog și pe la "Cookie Boy" începe să mi-o placă dar dacă nu am sprijin îmi pierd interesul și chiar îmi plac personajele :))
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—De când Fedeon? Am întrebat învârtindu-mă prin camera mea dintr-o parte în alta.
—De trei secole...
—Ai înnnebunit? Ești cu Relict de 300 de ani și te-ai combinat cu mine așa aiurea?! am întrebat luând o gură mare de aer, nu eram fraierul nimănui nu sunt jucăria nimănui și nici a doua variantă, Fedeon se uită la mine de pe marginea patului, eu mă plimbam ca un disperat de parcă eram pe foc.
—Știu că ești supărat, nervos dar m-am îndrăgostit de tine! Te vreau pe tine nu înțelegi? Spuse acesta apropiindu-se de mine.
—Ar fi trebuit să îmi spui asta, sunt 300 de ani la dracu Fedeon, nu e ca și cum ai spune un an doi...
—Ken, am stat atâta cu el pentru că el e mai mult plecat, vreo 5-6 ani sau chiar mai mult în Asgard, dar ultima dată a stat prea mult și credeam că m-a părăsit și că nu se va mai întoarce, așa că am hotărât să îmi continui viața.
—L-ai iubit?
—Da, Ken, l-am iubit foarte mult și îmi doream să se întoarcă dar nu s-a mai întors și apoi ai apărut tu.
—Nu vreau să să mă cert și să mă omor cu el pentru tine, mai ales că dacă eu sunt rănit și tu vei fi, nu vreau asta Fedeon.
—Știu Ken...
—Ori rezolvi asta cu el și stai cu mine, ori eu am plecat și vă las în pace, nu sunt prostul nimănui să-ți fie clar!
—Știu Ken, dar te iubesc mai mult decât orice înțelegi? Relict a fost prea mult timp plecat iar eu mă plictisisem să îl aștept.
—Bine, fă ce vrei, doar rezolvă asta, ori eu ori el! Nu sunt dispus să te împart cu Relict și nici nu aș suporta să te atingă!
—Știu, spuse acesta oftând, îmi lăsă un mic sărut pe frunte și mă cuprinse cu brațele sale puternice. Ești al meu Kentin, voi vorbi cu el, îți promit și totul va fi ca înainte, doar tu și eu.
*
Nu îmi plăcea ideea asta deloc, voiam să fiu singur și nu aici. Observasem mai devreme că pot deschide portale dorindu-mi ceva anume sau probabil să fiu într-un anumit loc, probabil că va funcționa și acum. Mi-aș dori să fiu într-un loc frumos și umed, un loc perfect exact așa cum îmi place mie, am închis ochii, și după cum speram, în fața mea apăru un portal argintiu, fără a ezita am intrat, voiam doar să fiu singur. Mă aflam deasupra pe niște stânci, malul mării lovea țărmul cenușiu iar norii negri erau vizibili pe cer, picuri de apă brăzdă cerul lovind nisipul, era un loc perfect dar nu știam unde mă aflu mai exact. Coborâsem stâncile, fiind acum pe marginea țărmului, mă plimbam ușor în timp ce stropii reci îmi făcu bluza subțire să mi se lipească de corp.
—Ce caută aici, o micuță creatură ca tine? Auzisem o voce masculină din spatele meu, m-am întors instant tresărind.
—Mă plimb după cum vezi. Iar tu cine sau mai exact ce ești? Am întrebat măsurându-l din cap până în picioare, părea a fi un băiat cu păr blond și ochii albaștri, părea, bine spus, de la jumătatea antebrațului avea niște vene care coborau spre mâinile de culoare albastră iar niște branhii mici îi acoperea tot brațul.
—Sunt Spiritul oceanelor!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
