𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 35

Stăteam pe o canapea din catifea, uitându-mă pe pereți așteptând ca mama să spună ceva, orice, doar să spună ceva. Eram atât de confuz, aveam o grămadă de întrebări în legătură cu asta, bine, mama era aici dar tata? Și de ce erau aici, ce erau ei de fapt? Și eu care credeam că nu mă vor crede în legătură cu noua mea viață dar se pare că ei trebuiau să îmi dea niște explicații prima dată.

—Kentin...

Începu mama să spună ceva dar ezită, oh doar spune odată, deja îmi transpirau palmele și respiram sacadat.

—Kentin, de ce nu mi-ai spus niciodată că ești gay?

Întrebarea mă luă prin surprindere și aproape că mă făcu să râd, erau atâtea lucruri de spus iar ea mă întrebă tocmai asta.

—Oh pe bune, chiar vorbim despre asta? Nu ar fi mai okay să vorbim despre ce cauți tu aici, unde e tata și ce s-a întâmplat cu afacerile voastre? Am spus gesticulând cu mâinile în aer de parcă eram ultimul isteric.

—Kentin, ba da, doar că nu mă așteptam să te atragă bărbații...

—Păi nu știi multe despre mine! Am spus încrucișându-mi brațele la piept. Mai mult ai fost absentă în viața mea decât prezentă, am continuat uitându-mă la Relict care avea o privire de genul "eu nu mă bag".

—Uite, îmi pare rău dar aveam de gând să îți spunem despre asta când împineai 18 ani și nu mai era mult, dar se pare că ai aflat singur, cum ai făcut asta?

—Oh nu, prima dată îmi spui ce dracului se întâmplă, ce sunteți voi și de ce aflu tocmai acum?! M-am răstit aproape fiind gata să răbufneasc.

—Ken, calmează-te. Spuse Relict așezându-și o mână pe piciorul meu. Mă calmasem instant când i-am simțit mâna, m-am așezat mai bine pe canapea luând o gură mare de aer.

—Voi doi sunteți împreună? Înrebă mama uitându-se la mine iar apoi la Relict.

—Te rog mamă, vorbim despre asta la final, vreau doar să știu ce se întâmplă. Am spus respirând și expirând, nu voiam să mă enervez din nou.

—Tatăl tău este un Kor asgardian, și este șeful Consiliu, eu sunt muritoare, de asta tu ești muritor la fel ca mine, din păcate nu l-ai moștenit, de fiecare dată când îți spuneam că plecăm în călătorii de afaceri, veneam aici în Avalon. Îmi pare rău că am ascuns asta față de tine dar nu știam cum vei reacționa și nici nu voiam să te expunem la pericole, acum îmi spui cum ai ajuns aici?

—În primul rând, nu mai sunt nemuritor, sunt un Juvelin și nu am nevoie de protecția nimănui. Am spus ridicându-mi aripile cenușii care străpunse materialul subțire, oh îmi plăcea tricoul ăsta. Mama se uită șocată la mine, cam aceeași privire pe care o avusese și Fedeon prima dată.

—Relict, el este Juvelinul despre care vorbeai, el este perechea ta? Întrebă mama uimită, se încruntă iar maxilarul îi era încordat, nu era prea fericită de ce urma să audă.

—Da, despre el vorbeam. Răspunse Relict așteptând reacția mamei care întârzia să apară.

—Semnul se poate înlătura? Întrebă mama sec uitându-se la Relict cu o privire serioasă.

—Nu. Și oricum, de ce aș face asta? Întrebă Relict ridicându-și o sprânceană în sus. Simțeam că ceva nu era în regulă, de ce întreba mama asta, chiar nu îmi plăcea întrebarea.

—Eu și Ezekiel avem alte planuri pentru Kentin, vrem să o ia de mireasă pe Ava, prințesa din Nath.

—Cine e Ava? Și de când îmi spui tu mie ce să fac? Nu ai nici-un drept, e viața mea! Am spus enervat la culme, cum îndrăznea să îmi spună ce să fac atâta timp cât m-a lăsat zile întregi într-un apartament idiot.

—Suntem părinții tăi Kentin, fie că îți place sau nu, noi hotărâm pentru tine, și zi mersi că nu ai discutat asta cu tatăl tău, pentru că ar fi fost mult mai rău, o vei lua de soție pe Ava și vei conduce un regat alături de ea, ești Kentin Salomeas, nu ești un nimeni, ești cineva, și nu îți vom permite să pierzi timpul cu relații aiurea, dragoste și fluturași, nu mai ești un copil!

—E viața mea! Nu îți permit...nu ai dreptul să îmi spui ce să fac! Am spus uitându-mă la ea cu lacrimi în ochi.

—Destul! Strigă Relict ridicându-se în picioare, se întoarse pe călcâie către noi sprijinindu-se de masa din cristal din fața noastră, se uită la mine schițând un mic zâmbet în colțul gurii, după care se întoarse către mama săgetând-o din priviri. Kentin este perechea mea, în același timp, are o legătură cu Fedeon, care l-a transformat în Juvelin, îi faci rău lui Kentin, îi faci rău și lui Fedeon și invers, de aceea ei doi trebuie să rămână împreună. Spuse uitându-se la mama care părea confuză. Fedeon este perechea mea, și iubitul meu de trei secole, dacă Kentin va fi departe de noi, și se va răni, îl va răni și pe Fedeon, nu îți permit să îi faci rău lui Fedeon, și nici să îl ții pe Kentin departe de mine, îmi aparține, amândoi îmi aparțin. De aceea noi trei, trebuie să rămânem împreună, pentru totdeauna. Mama dădu să spună ceva, dar Relict îi tăie replica rapid: Ah, și încă ceva scumpa mea Devona, scumpul tău fiu e dependent de sângele meu, și dependent de mine în totalitate, dacă îl vei ține departe de mine, doar vei înrăutăți situația, și nu îți doresc să fii în fața unui Juvelin în sevraj, nu va mai ține cont că ești mama lui. În concluzie, lasă-l dracului în pace pe Kentin și pe javra de Ava care și-a tras-o cu toate regatele!

Mama părea de-a dreptul șocată, iar eu și mai și. Meditam la tot ceea ce spusese și în mare era totul adevărat, Relict îi explicase mamei ca la proști fiecare cuvânt, iar mama doar se uita la el fără a spune ceva.

—Am terminat aici, eu și Kentin ne vom întoarce în Asgard, acum eu decid pentru el, nu voi, îmi aparține iar Ezekiel pentru a avea anii mei, va mai trebui să aștepte mult și bine, e copil pe lângă mine, iar dacă e șeful consiliului, asta nu înseamnă că are cuvânt în fața mea.

—Nu te va accepta. Spuse mama zâmbind către Relict, nu înțelegeam la ce se referă iar acum eram din nou confuz.

—Poftim? Întrebă Relict la fel de confuz ca și mine.

—Nu va accepta să fie cu un monstru ca tine, când își va da seama cine ești cu adevărat, și ce ai făcut, nu te va ierta niciodată!