𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 33

      Traversasem holul lung al clădirii dărăpănate ce din exterior părea abandonată, dar aparențele înșeală mereu, urma să mă întâlnesc cu membrii consiliului din Avalon. Devona și Ezekiel erau șefii consiliului, fără ei nimeni nu aveau nimic se spus, erau doi aroganți dar foarte puternici, deși Devona era muritoare, prin Ezekiel ajunsese cineva. Ne chemase de urgență pe toți, ceea ce era foarte ciudat, de obicei ședințele se anunțau din timp, nu pe moment, iar să ajungi în Avalon nu era chiar atât de ușor chiar și pentru noi. Avalonul și Asgardul erau două lumi pe care oamenii le considerau mitologice, le căutaseră secole la rând și totuși, erau imposibil de găsit de către oameni. Un oftat îmi părăsi buzele, Kentin era singurul om care văzuse Asgardul, cel puțin doar o mică parte, deși acum nu mai era un simplu muritor.
   Am intrat pe poarta imensă din fața mea văzându-i pe toți la locul lor, mă așezasem și eu, așteptând.

—Ai întârziat Relict. Spuse Devona pe un ton arogant așezându-și pletele șatene ondulate cu șuvițe blonde la vârfuri pe umerii goi, purta o rochie neagră strânsă pe corp ce îi lăsa la vedere formele perfect conturate, femeia asta reușea să îmi stârnească până și mie unele simțuri iar eu nu preferam femeile în general.

—Știu, a fost un drum lung. Am răspuns sec lăsându-mă pe spătarul moale făcut din catifea.

—V-am adunat aici pentru că vreau să discutăm ceva foarte important, voi trece direct la subiect fără să o mai lungesc. Fiul nostru împlinește încurând vârsta de optusprezece ani, și este timpul să afle adevărul, nu știe despre această lume, însă fiind fiul nostru e predispus la diferite pericole, din păcate este muritor, iar cum noi nu putem fii cu el, decât foarte rar, avem nevoie de un gardian capabil să îl protejeze mereu.

—Probabil dacă nu ți-ai fi ales o muritoare Ezekiel, fiul tău era acum lipsit de pericole. Spuse Zehel pufnind disprețuitor. Zehel idiotule ar fi cazul să-ți ții gura, îmi spusesem în gând.

—Cum îndreăznești?! Se răsti Devona dând cu pumnul în masă.

—Vă rog să-l scuzați, în ultimul timp a avut doar zile proaste. Am spus uitându-mă urât la Zehel, era fratele meu mai mic, deși era un tâmpit și uneori îmi venea să-i sparg gura.

—Nu, de ce nu le spui Relict? De ce îl aperi pe Fedeon mereu, orice prostie ar face?! Se răsti Zehel.

—Îmi puteți explica și mie despre ce este vorba, și ce mai exact a făcut Fedeon? Întrebă Ezekiel confuz.

—A creat un Juvelin, pe care Relict la însemnat și nu numai pe el, și pe Fedeon.

—Dar asta este interzis... iar Juvelinii erau dispăruți, cum este posibil? Întrebă Ezekiel confuz.

—Face parte din regulile Asgardului, care după cum știți va fi al meu curând. Viața mea personală nu vă privește. Am spus încercând să par cât de calm posibil, deși pe interior fierbeam. Iar pe Fedeon să îl lăsați în pace, e încă un copil, care crescut în acel anturaj al umbrelor, nu putea fi altfel. Am continuat sperând că lucrurile nu se vor înrăutăți.

—Fiind perechea ta, nu îi putem face rău Relict, știi foarte bine asta, iar în legătură cu acel Juvelin, cine este mai exact?

—A fost un simplu muritor înainte să îl cunoască pe Fedeon, am spus ridicând din umeri, nu știu aproape nimic despre el, însă știu că este al dracului de frumos și bun la pat. Am continuat rânjind sperând că subiectul va fi încheiat.

—Bine Relict, nu ne interesează asta, spuse Devona făcându-mi semn să mă opresc. Așa credeam și eu.

  Ședința se termină, adică cine ar vrea să aibe grijă de un râzgâiat și probabil un copil la fel de arogant ca ei? Bineînțeles că nimeni, nu îmi vine să cred că am venit până aici pentru prostia asta, când Fedeon și Kentin probabil mă așteaptă, oh... și cu siguranță sunt dezamăgiți de mine, și eu aș fi. Am oftat gândindu-mă la ei, Kentin e un băiat foarte sensibil și foarte ușor de rănit, cu Fedeon știu cum să mă comport, în schimb Kentin pare a fi o păpușă de porțelan vie, dar nu știu de ce, simt că are ceva special, acel ceva care mă face să fiu tot mai interesat de el.

—Relict idiotule! Auzisem o voce din spatele meu.

—Ce mai vrei Zehel? M-am întors către el încruntându-mă.

—De ce nu renunți odată, îți complici viața aiurea, Fedeon iar acum acel Juvelin, nu te-ai săturat să ai mereu cățeluși după tine și să fii în centrul atenției?

—Nu sunt cățelușii mei, ai grijă cum vorbești! Am spus apropiindu-mă de el.

—A scuză-mă dragul meu frate, curvele tale!

Zehel fu aruncat în celălalt capăt al peretelui, scoase un icnet de durere prăbușindu-se pe jos, și cu toate astea începu să rânjească.

—Te doare adevărul, dar până vei fi regele Asgardului, vor mai trece mulți ani frățioare.

—Iar tu nu vei prinde acele vremuri, îți garantez. Am spus rânjind îndepărtându-mă de el, nu mai scoase nici-un cuvânt, știam unde să îl lovesc să-l doară, îi era frică de moarte, și știa că atunci când eu spun ceva, mă țin de cuvânt. Nu îl uram, dar mereu a fost gelos pe mine, pentru că am tot ce vreau, când vreau, și pe cine vreau, la orice oră. Nu, nu mă satur de unu' sau doi sau zece, dar un lucru era clar, a doua zi nu îi mai recunoșteam, pentru că pur și simplu nu mă interesau, nu vedeam nimic special în nimeni mai puțin în Fedeon iar acum în Kentin. Îl iubesc pe Fedeon, și nu știu ce aș face dacă i s-ar întâmpla ceva, el știa asta, știa că pentru el eram în state de orice, și știa că sunt un nebun căruia dacă îi trecea ceva prin cap, aia făcea, indiferent dacă era bine sau rău, iar el mă accepta, mă accepta pentru ceea ce eram, dar mi-e teamă că Kentin nu va putea face asta.