Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stăteam pe pervazul ferestrei oftând, îmi amintisem totul, cât de fericiți eram, iar din vina mea Soren era mort, dacă ar fi plecat de acolo probabil azi era în viață, era lângă mine și nu mă mai simțeam cum mă simt de ceva timp, deși amintirile din acea perioadă mi-au fost șterse, simțeam mereu că lipsea ceva din mine, Soren lipsea, nu mă simțeam cu nimeni cum mă simțeam cu el. Și brusc a apărut Kentin, știam că are ceva special, nu puteam să îl pierd și pe el, nu voiam să mai simt ce simțisem în acea noapte groaznică. Și totuși, Kentin era de negăsit, de când mă auzi vorbind cu Herra, nici Fedeon nu putea da de el, dar era un Juvelin, putea să plece oriunde și să nu-l găsească nimeni, niciodată. Intrasem într-un portal și în nici mai puțin de o secundă eram în sala consiliului lângă Fedeon, Zehel și restul membrilor, asta era ciudat, Fedeon nu făcea parte din consiliu iar Ezekiel nu făcuse niciodată asta, ne anunța din timp când era ședință. Un bărbat și o femeie stăteau în picioare lângă Devona și Ezekiel, nu îi cunoșteam, restul se uitau dezorientați neînțelegând de ce se aflau aici, probabil.
—Relict și Fedeon în picioare! Spuse Ezekiel, din tonul său îmi puteam da seama că nu era tocmai fericit și bănuiam care era motivul. Ne-am conformat așteptând să spună ce avea de spus.
—Unde este Kentin? Întrebă Devona încercând să pară calmă dar nu prea îi ieșea.
—Nu știu, iar Fedeon nici atât. Am spus simplu, nu voiam să par agitat deși simțeam un nod în gât.
—Știu că a fost ultima dată cu voi, nu îmi puneți răbdarea la încercare, mai ales tu Relict, mi-am mai pierdut un fiu din cauza ta! Spuse Ezekiel accentuând ultimele cuvinte.
Nu voiam să fiu slab acum, nu voiam să par afectat de cuvintele lui, dar jur că i-aș băga mâna în gât pentru vorbele alea. Am oftat, nu știam dacă să îi spun că plecase pentru că aflase de Soren în acea noapte când vorbisem cu Herra, dar trebuia să îi spun, nu aveam altă variantă, iar Fedeon nu avea nici-o vină aici.
—Kentin a aflat de Soren și a plecat, chiar nu știu unde. Am spus într-un final uitându-mă la ei, păreau uimiți și confuzi.
—Asta e de rău. Spuse acel bărbat necunoscut, înseamnă că profeția e pe cale să se împlinească.
—Poftim? Ce profeție?! Întrebă Fedeon, ce se va întâmpla cu Kentin?
În sală începu să se audă tot felul de vorbe, nu știam despre ce erau vorba dar bănuiam că ei erau Mesagerii, erau niște ființe care aveau mereu un fel de premoniție despre ceva ce se va întâmpla în viitor, mulți credeau că e fals, unii credeau că e adevărat, dar în momentul de față, cu dispariția lui Kentin, trebuia să iau în calcul orice variantă.
