𝒯𝑒𝓍𝓉 𝓂𝑒 𝑀𝓇. 𝐹! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 38

Heeiii, vreau să fac un Flash Back despre Relict și Soren pentru că am de gând să mai lungesc povestea, am mai postat un capitol dar nu cred că l-ați văzut toți, wattpadul a avut niște probleme timp de câteva zile și din câte văd s-au rezolvat. Deci, spor la citit!

     Un zgomot mă trezi din somn, aveam gâtul uscat și îmi era destul de foame, m-am ridicat din pat aranjându-mi halatul roșu din catifea pe trupul meu gol. Am ieșit plictisit din cameră, nu știam ce anume mă trezise dar aveam să aflu, nu suportam să fiu trezit, am coborât scările îndreptându-mă spre bucătărie, m-am îndreptat spre frigider deschizându-l, am simțit un gol în stomac când am văzut toate rezervele de sânge goale. Tâmpitul de Zehel, măcar putea să-mi spună!
   Am închis frigiderul trântindu-mă pe scaunul mesei rotunde oftând, mi-am aprins un trabuc, îmi era foame și nu aveam nici-un chef să vânez în noaptea asta. Zgomotul care mă trezise se făcu auzit din nou, Zehel nu era genul care să se trezească în timpul nopții, iar tata nici atât. M-am ridicat de pe scaun îndreptându-mă spre acel zgomot, am traversat holul ce ducea spre sufragerie, nimeni, eram doar eu într-un întuneric total. O siluetă neagră trecu prin spatele meu.

—Uite ce e, nu știu cine ești sau cum ai intrat dar nu am chef de jocurile astea deci pleacă! Am mârâit printre dinți.

—Îmi place tonul tău impunător și ușor agresiv, îmi șopti o voce, era la câțiva centimetri în spatele meu, două mâini își făcură loc sub halatul meu. Am oftat recunoscând acea voce enervantă, m-am întors spre el dar acesta îmi cuprinse buzele într-un sărut scurt, se depărtă de mine uitându-se în ochii mei, singura lumină care i se oglindea le chip, era lumina lunii ce trecea prin fereastra deschisă.

—Soren, ce vrei? L-am întrebat așteptând un răspuns destul de bun pentru care mă trezise la ora asta.

—Îmi era dor de tine și voiam să te sărut. Îmi răspunse neluându-și privirea din ochii mei.

—Ai venit, m-ai văzut, m-ai sărutat, acum pa! Am spus sec trecând pe lângă el.

—Stai! Spuse prinzându-mă de încheietură...mai stai cu mine, te rog. Spuse cu o voce joasă, m-am întors spre el încruntându-mă, avea o privire tristă. Înainte să mai spun ceva am simțit un gol imens în stomac și o poftă incontrolabilă de sânge, îi simțeam mirosul sângelui cum îi curge prin vene.

—Soren pleacă, acum! Am spus aproape strigând, începusem să tremur și nu era deloc bine dacă îmi pierdeam acum controlul.

—De ce mă urăști? Pentru că te stresez prea mult, care e problema ta?! Întrebă el pe același tol ca al meu.

—Idiotule nu te urăsc, încep să îmi pierd controlul, pleacă!

—Nu. Spuse simplu, iar eu simțeam că înnebunesc efectiv, omul ăsta era tâmpit la cap? Voiam să spun ceva dar el îmi luă mâna punându-și-o pe gâtul său, vena îi pulsa atât de tare iar eu simțeam că nu mai rezist mult.

—Fă-o, hrănește-te cu sângele meu. Spuse apropiindu-se de mine.

—Nu știi ce spui! Am spus printre dinți luându-mi mâna de pe gâtul său, am trecut pe lângă el vrând să plec cât mai departe de el, dar acesta apăru în fața mea, l-am ignorat total dar nu mă lăsa în pace, continua să se țină după mine, m-am întors spre el și dintr-o mișcare l-am trântit pe jos imobilizându-i brațele acesta icni de durere dar nu părea să-i pese.

—Continuă. Spuse acesta rânjind, îmi place latura asta a ta, Relict.

Două aripi scheletice îmi străpunse spatele iar ochii prinseseră o nuanță de negru nelăsând altă culoare să predomine, maxilarul complet ascuțit mi se formă într-un rânjet, iar limba mea neagră la capăt ascuțită îi atinse ușor obrazul, nu era speriat deloc, ba din contră ochii îi sclipeau de parcă ar fi văzut ceva uimitor, însă cuvintele lui mă trăsniră ca un fulger lăsându-mă confuz:

—Ești atât de frumos! Îmi atinse obrazul cu palma sa fină zâmbind, un zâmbet sincer.

—Ești nebun! I-am șoptit la ureche înainte să-mi înfing colții în gâtul său, am simțit lichidul dulce, ce îmi trezi toate simțurile, acesta își încordă spatele gemând lung dar părea un geamăt de plăcere, în timp ce o mână i se plimba pe spatele meu acum gol, îmi atinse aripile examinându-le. Lichidul roșiatic mi se prelinse pe bărbie în jos ajungând pe pieptul său, m-am retras privindu-l, respira sacadat iar fața sa era de o nuanță rozalie, mușcătura mea ar fi trebuit să îi provoace o durere enormă, însă pe fața sa i se citea doar plăcere, m-am uitat mai jos iar o imflătură era destul de vizibilă, reușisem să îl excit prin durere? Totuși eram uimit, pentru că nu văzusem de când mă știu așa ceva.

—Soren...ești bine? L-am întrebat încruntându-mă.

—Sunt mai mult decât bine, nu m-am simțit niciodată așa. Spuse printre gâfâieli.

—Nu te-a durut? L-am întrebat din nou, confuz.

—Relict... spuse mușcându-și buza inferioară, pe mine durerea mă excită. De asta ai mei m-au dat în grija ta, mă consideră un ciudat și ei cred că nu sunt în siguranță pentru că eu nu evit pericolele...le caut!