Maia

Capitolul V

        Îmi părea groaznic de rău acum. Adică... conștiinței mele. Corpul încă îmi mulțumea pentru partida cu adevărat intensă, așa cum nu am mai avut... niciodată?

        Nu, nu, nu! Nu se poate să gândesc așa, nu pot permite ca judecata să îmi fie întunecată din cauza unei partide de sex cu un nesimțit oarecare!

        Nici măcar nu mă gândisem la riscuri!

        O făcusem la locul de muncă, în biroul lui. În picioare.

        Dumnezeule!

        Dacă intra cineva? Dacă ne auzea cineva? Cum să distrug atâția ani de studii și muncă, pentru câteva clipe de plăcere? Era inadmisibil ceea ce făcusem și mi-am promis că voi avea grijă ca acest incident să nu se mai repete niciodată!

        Părinții fetei veneau astăzi după ea, pentru înmormântare. M-am oferit să o pregătesc chiar eu, apoi am privit cum cei de la morgă o așează în sicriul de un alb impecabil, la fel ca și rochia ei. Mi se strânse inima dureros, simțindu-mă vinovată pentru că nu am găsit mai multe indicii care să ne conducă spre criminal.

        Am curățat sertarul și tocmai îl închideam, când capul căpitanului se ivi după ușa întredeschisă.

       - Sima, nu ai uitat de mâine, da?

       - Căpitane? am întrebat confuză.

       - Opt ani de la inaugurarea clădirii.

       - Crezi că e o idee bună? Cu un criminal în libertate?

       - Tocmai de aceea, avem un motiv să ne mai destindem puțin. De la ora patru după amiază, să îți aduci un partener!

        Și cu asta, dispăru pe coridor.

        Minunat! Asta mai lipsea!

***

       - Alex, am nevoie de o favoare! am oftat, fratele meu fiind la celălalt capăt al firului.

       - Mă tem și să întreb, chicoti el.

       - Mâine este o petrecere stupidă la muncă și nu am partener.

       - Și vrei numărul lui David.

       - Da, am spus încet. Nu am altă opțiune acum.

       - Va fi mai mult decât încântat, chicoti el. Iți trimit un mesaj.

       - Mulțumesc, am zâmbit strâmb. Noapte bună.

       - Să nu îi prezinți din prima morții, râse el și închise înainte să apuc să îl înjur așa, sănătos.

        Nu aveam nici un chef de lipitoarea de David. Era mult prea... lipicios. Și ca să nu trebuiască să îl aud, i-am trimis un mesaj, la care a răspuns aproape instant. Spre norocul meu, sau nu, a acceptat ca să vină cu mine mâine, deci nu voi fi singura fără partener.

        Mi-am petrecut o oră jumate per total în oglindă. Machiaj, păr, îmbrăcat. Iubeam rochia mea roșie din satin, cu bretele subțiri. Pentru o seară de iunie, era alegerea perfectă. Am îndesat în geantă portofelul, telefonul și alte nimicuri, apoi am trecut prin sufragerie pentru a deschide ușa, se pare că David ajunsese.