Maia

Capitolul XX

        Era o adevărată binecuvântare faptul că nu mai aveam victime săptămânale. "Grădinarul" fusese prins și ăsta era subiectul de primă pagină în toate ziarele locale și nu numai, chiar și la televizor. Era știrea momentului. Eu însă eram în întârziere, astăzi era aniversarea părinților și după o ultimă verificare în oglindă, am înfășcat cadoul, geanta și cheile, și am ieșit.

        Normal că încă conduceam. Nu mă oprea faptul că mi-a fost suspendat permisul de un polițai pufos.

        Casa părinților era învăluită de muzică, de un miros delicios de mâncare și era decorată cu panglici și baloane umplute cu heliu, argintii. Nici măcar nu m-au auzit când am intrat, dar eu îi puteam auzi mai mult decât perfect! Multiple voci vesele se auzeau din sufragerie și m-am îndreptat și eu într-acolo.

        În camera imensă erau mama, tata, Alex, mătușa Anastasia și soțul ei, Sara și Adelin, Cami și Sebastian, soțul ei, David și... Adam. Privirile ni s-au întâlnit și am simțit un nod în gât, iar mii de fluturi se zbăteau în stomacul meu.

       - Te-ai hotărât să apari? Chicoti Alex și toți s-au întors ca să mă privească.

        Am întrerupt cu greu contactul vizual și mi-am îndreptat atenția spre părinții mei, pe care i-am pupat și i-am îmbrățișat cu drag.

       - Asta este pentru voi, am spus, întinzându-le cadoul în timp ce Alex apăru lângă mine și îmi puse un braț  pe după gât. Din partea noastră.

       - Pentru că vă iubim enorm, început el ca să fluture din gene, și suntem mereu ascultători, pentru că ne-ați educat atât de bine...

       - Te chem diseară când vreau să adorm, îi tăie tata elanul și am pufnit în râs.

        Mama desfăcu cadoul și scoase cele două bilete de vacanță spre Coasta de Azur. Le privi uimită, arătându-le tatei, apoi ne zâmbi înduioșată:

       - Voi munciți din greu, nu trebuie să faceți asta!

       - Nici nu vreau să aud! am exclamat hotărâtă. Chiar meritați. La mulți ani împreună!

        Ne-am îmbrățișat toți patru și  ne-am îndreptat atenția spre invitați.
David a fost primul care a venit ca să mă salute, iar Adam, cu un pahar de tărie în mână, era undeva mai în spate, cu ochii pe el.

       - Maia! Cât ești de frumoasă! Exclamă el, privindu-mi rochia de un albastru închis, mulată și cu mânecă lungă, până la genunchi. Nu mi-ai dat ocazia să te scot în oraș, după petrecerea aceea.

        Sara și Adelin îmi făceau semne în care imitau faptul că le era rău și mi-am dat ochii peste cap, făcându-le rapid cu ochiul.

       - Îmi pare rău, i-am zâmbit puțin forțat. Am avut destul de multă treabă.

       - Oh, da! Ați prins criminalul acela, felicitări! se aplecă brusc și mă sărută pe obraz.

        Adam dădu pe gât tot conținutul paharului dintr-o dată și își îngustă ochii periculos, maxilarul zvâcnindu-i din cauza forței cu care scrâșnea din dinți.

        Dacă mă gândeam mai bine, nu avea nici un drept ca să se comporte așa! Era însurat cu o scorpiei lipicioasă, care nu avea nici cea mai mică intenție ca să divorțeze de el. Unde sunt șansele noastre? Ah, da! Nu există!

       - Mulțumesc, am spus, simțind un nod în gât.

       - Ce spui de weekend-ul ăsta? Ieșim la cină, poate și la un film...