Maia

Capitolul VIII

        Stăteam de peste un sfert de oră răzemată de biroul meu, aflat la câțiva pași de masa folosită la autopsieri. Priveam cadavrul de pe masă într-un punct fix, undeva pe fața ei și îmi rodeam unghia degetului mare. Nu pot să spun că mă gândeam la ceva, sau că aveam pur și simplu mingea goală. Cuvintele: "seamănă cu tine... din nou" se învârteau cumva în subconștientul meu.

        Să fie paranoia? Nu prea cred. E al treilea cadavru deja. Același păr blond, mediu tuns, aceleași trăsături, doar ochii lor erau albaștri. Una singură avusese ochi cenușii, dar nici nu este o caracteristică prea des întâlnită. Știam că sunt eu nebună, dar asta este un total alt nivel. Și totuși, doar eu să fi observat? Nu sunt singura care le-am văzut, ce naiba!

        Apoi m-a lovit...

        Telefoanele, felul în care se încordase când am vorbit despre cadavre, dosarele, nopțile în care mă trezeam și nu era lângă mine... S-a prins de faptul că ceva nu e în regulă înaintea mea.

        Am ieșit val-vârtej din birou, uitând și să îmi scot ochelarii, și am urcat grăbită pe scări până la etajul cinci. Nu am bătut la ușă, dar i-am găsit pe cei doi înăuntru. Detectiv Rus stătea jos și Adam era în picioare, răzemat cu mâinile de marginea biroului. Aveau în față un dosar gros, iar chiar deasupra era poza blondei recent adusă. Se pare că o analizau. Rus a închis repede dosarul, dar l-am privit cu ciudă, îngustându-mi ochii:

       - Nu te deranja!

        Își îngustă buzele, privindu-l vinovat pe Adam, care mă privea pe mine încruntat.

       - De când știi? l-am întrebat apăsat.

       - De două săptămâni, răspunse el, îndreptându-și poziția.

       - De ce nu mi-ai spus?

       - Ce puteam să îți spun, Maia? Că un criminal este atât de obsedat de tine, încât ucide femei care îți seamănă?

       - Ar fi fost un început..., am clipit des din spatele ochelarilor.

       - Nu, nu ar fi fost! Te-ai fi speriat groaznic!

       - Și acum ce facem?

       - Rus și cu mine am pornit o anchetă personală. Nu avem voie ca să facem asta, dar mă doare fix în pulă.

       - De ce nu îi spunem căpitanului? Va deschide și el cazul...

       - De care se vor ocupa alții, pentru că ne implică în mod direct și este prea personal. Chiar nu mai vrei să știi nimic despre asta? Se răsti Adam.

       - Adam are dreptate, Maia, vorbi Rus, privindu-mă îngrijorat. Dacă este cineva din preajma ta, ținând cont că are o obsesie pentru tine? Este esențial ca să ne dăm seama, cum a fost și în cazul Grădinarului.

        M-am cutremurat și Adam veni repede lângă mine, lipindu-mă de pieptul lui.

       - Sunt aici, iubito. Îl vom prinde pe nenorocit, îți promit, șopti el în părul meu.

        Mă pupă pe frunte și apoi îmi ridică ușor fața spre el ca să îmi plaseze un sărut moale și apăsat pe buze.

       - Cred că ar trebui să mă întorc la muncă, nu am deschis-o pe fata cea nouă.

       - Fii atentă la orice detaliu, mă sfătui Rus. Dacă vreți, ne întâlnim după program ca să discutăm mai multe despre caz.

       - E o idee bună, aprobă Adam. Ne întâlnim în weekend la cină? Ridică din sprâncene, privindu-ne pe rând.

       - Sigur, afirmă el.

       - Așa rămâne, am dat din cap și m-am întors în liniște în biroul meu.

        Înțepătura de pe aortă era acolo. Nici o urmă de legături, nu avea nici măcar urme de pământ în păr dovadă a faptului că a fost țintuită la pământ sau târâtă. Nici sub unghii nu am găsit nimic suspect, erau intacte și fără rupturi. Toate victimele au fost găsite în fața gării vechi și părăsite, în poziție șezândă, pe bancă.

        Să fie posibil ca el să acționeze repede și eficient? Le urmărea, le ataca, le înțepa în inimă și le părăsea pur și simplu? Nu vedeam povestea din spatele acestor crime, nu aveau nici un sens psihologic pentru mine.

        Am închis ochii, epuizată psihic. Mă măcinam fără oprire și simțeam deja că mă sufoc dacă nu îmi revin curând. M-am grăbit ca să termin raportul autopsiei și l-am dus în biroul căpitanului.

       - Cauza morții? Întrebă el, trăgând cu sete din IQOS-ul lui.

        Tot nu se lăsase.

       - Arsenic injectat în aortă. Asta a produs coagularea sângelui și a blocat circulația acestuia, din care a rezultat afectarea iremediabilă a funcțiilor vitale și vegetative, i-am turuit exact ca și în raport.

       - Din nou? Ridică el din sprâncene. Deci e un criminal în serie...

       - Probabil, am spus printre dinți.

       - Și, ce spuneai despre asemănare?

       - Oh, se pare că se poartă blondele anul acesta, am încercat să glumesc, cu capul încă vâjâind de la șocul primit.

       - Maia, îmi ascunzi ceva? Își îngustă privirea, eliberând aburii lăptoși ai țigării.

       - Normal, se numește viață personală, am rânjit înainte să îi întorc spatele și să ies.

        Îl auzisem râzând și asta era un semn bun. Gustase glumă și era de bine. Deocamdată.

***

        Era sâmbătă seara. Masa din sufragerie era plină cu poze, copii ale rapoartelor, declarațiile martorilor și tot felul de alte hârtii adunate la imensul dosar al băieților. Tocmai luasem cina și acum eram cocoțați pe canapea și fotolii, vorbind intens și aproape în șoaptă.

       - Are cunoștințe medicale. Cel puțin, tehnicile de bază. Este interesant cum le injectează mereu în aortă, spuse Rus, sorbind din paharul său cu vin.

       - Crezi că e cadru medical, Daniel? Îl întrebă Adam.

       - Posibil. Atenția la detalii mă face să cred că e puțin psihopat.

       - Ce vrei să spui? am intervenit.

       - Victimele sunt prea... curate. Ești extrem de atent la prima crimă, intervine frica că vei fi prins. Dar a doua oară, a treia... deja ai experiență. Nu mai ești atât de atent la detalii și de cele mai multe ori ușurarea duce la neglijență. Aici nu avem parte de așa ceva. Decât dacă este extrem de meticulos, sau îi face plăcere să își facă victimele ca să arate impecabil.

        Am rămas blocată câteva secunde, privindu-i pe cei doi care se pare că erau tot mai siguri pe acestă teorie.

       - Știți că nu va dura mult până când se vor observa toate aceste detalii, nu? am șoptit, înghițind cu greu nodul din gât.

       - Tocmai de aceea trebuie să ne mișcăm repede. Dacă se află, totul va fi ținut sub cheie, oftă Adam greu.

        Începuse numărătoarea inversă.