Maia

Capitolul XV

* Adam *

        Îmi pulsau boașele de la lovitura primită acum câteva minute. A dracului femeie împielițată! Nu m-aș fi așteptat la asta niciodată, se pare că fusese o mișcare proastă faptul că am uitat pe cine moștenește.

        Temperamentul ei vulcanic mă făcea să îmi doresc să o stăpânesc eu, în felul meu! Să am grijă de gura și limba ei aia nesimțită, de fundul ăla obraznic până se înroșește de plăcere și durere în egală măsură! Iar faptul că mirosul ei era peste tot pe cămașa mea, doar dezvolta toate aceste fantezii pe care mintea mi le trimitea direct în pantaloni. Îmi aducea aminte de pielea ei fină, de corpul ei senzual, gustul dulce care mă înnebunea!

        Auzi la ea, am folosit-o! Pentru că am sărutat-o pe Rebecca? A fost un sărut cast și sec, pentru a păstra aparențele la locul de muncă. Nimeni nu știa problemele mele și nici nu aveam de gând să îmi pun pe tavă viața privată. Dacă era un lucru pe care Rebecca îl mai respecta, era acesta. Știa că noi, detectivii, eram cât se poate de discreți. Cu cât se știa mai puține despre noi, cu atât mai bine.

        Dar, tornada de gradul cinci pe nume "Maia" nu a așteptat nici o explicație și, ca de obicei, s-a grăbit să se dezlănțuie și să tragă concluzii greșite!

        Proastă decizie!

        Pentru că am de gând să o las să fiarbă în suc propriu! Și, voi mai pune și eu niște lemne pe foc, ca să îi dau o lecție o dată pentru totdeauna! Asta pentru că nu știe să asculte!

        Și apoi o să o fut. Grav de tot. Peste tot.

        Am rânjit. Îmi plăcea când era geloasă, faptul că se îndrăgostise de mine femeia care mă scotea din minți și mă excita în același timp, era cu adevărat ceva extrem de intens. Eram deja nebun după ea, deși nu îi recunoscusem în mod oficial și coerent asta. Dar, eram foarte hotărât să îi dau o lecție! Vrea să ne jucăm?

        Start joc!

* Maia *

        Am plecat acasă tristă și dezamăgită. De Adam, de mine... În cele din urmă, eu îi dădusem voie să se apropie, deși îi știam statutul. Era un om însurat, nimic nu îl poate opri să nu își sărute soția, să nu se întoarcă la ea, să nu se culce cu ea.

        Oh, Doamne, dacă el făcea sex și cu ea, și cu mine? Cum am putut să fiu atât de proastă? Și când mă gândesc că i-am recunoscut că m-am îndrăgostit de el! Mai mult ca sigur că m-a privit ca pe o fetișcană naivă și ușor de cucerit. L-am prezentat chiar și părinților mei!

        Dacă tata ar afla despre asta, ar fi în stare să îl tortureze lent, cu toată răbdarea din lume și un sac mare cu sare. Dar, nu aveam de gând să îi spun. Aceasta era lupta mea, jocul meu în care el m-a ademenit și care s-a transformat într-un adevărat război, între doi pioni.

        Și cu siguranță nu voi juca curat!

        Am trântit cana cu ceai pe noptieră, ștergându-mi pe furiș două lacrimi și am stins veioza, adormind alături de gândurile mele deprimante.

        Era pentru prima dată când plângeam pentru un bărbat!

        Să-l ia dracu'!

        Dimineață, telefonul meu suna de parcă luase foc și mă temeam să răspund. Știam deja motivul. O nouă victimă, încă o fată mult prea tânără omorâtă și abandonată pe marginea șoselei. Simțeam că mi se face greață și nu era de la cadavre. Povestea asta ajungea mult prea departe.

        Am avut un șoc când, ieșind din casă, mi-am găsit mașina plină de bilețele! Cap-coadă! În culori pastelate, fiecare avea câte un mesaj "drăguț" scris cu un marker negru.

        "Încăpățânată!", "Vulcanică!", "Enervantă!", "Agitată!", "Neascultătoare!", "Limbă de șmirghel!".

        Și multe altele.

        Am tras adânc aer în piept și am curățat-o toată, bilețel cu bilețel, mocnind în interior în tot acest timp și am urcat într-un final la volan.

        În biroul meu m-am ocupat de autopsia noii venite, Alice pe numele ei. Mă bucura faptul că ea avea lenjeria intimă pe ea. Era scumpă, intr-adevăr, din saten și mă rugam în gând să ne ofere măcar un indiciu nou. Înnebuneam știind criminalul încă în libertate.

        După ce am completat rapoartele și le-am îndosariat, am pus intestinul subțire al fetei într-un bol mare din inox și am urcat senină cu el până la etajul cinci, pe scări. După ce am bătut și mi-am primit acordul, am intrat în biroul întunecos. Cei doi detectivi, Rus și Bran, stăteau fiecare la biroul lui. Adam avea cămașa, pe care o purtasem eu cu o seară înainte, desfăcută la primii trei nasturi și mânecile suflecate. Toți acei mușchi ieșeau în relief, pieptul i se mișca ritmic și am simțit un val de căldură trecându-mi prin corp.

        La naiba cu acel corp sexy!

        Cei doi m-au salutat și mă priveau întrebători, privirea imbecilului fiind atât de intensă, încât evitam să îl privesc în ochi.

       - Domnilor, am o mică problemă. Mi se pare că văd o mică formațiune pe intestinul victimei, dar, din păcate, mi-am uitat ochelarii acasă, am chicotit. Mă puteți ajuta?

        Cei doi s-au privit o clipă, apoi Adam a vorbit primul.

       - Sigur. Vin cu tine?

       - Oh, nu e nevoie! am zâmbit dulce, apropiindu-mă. Te rog să privești aici!

        Și i-am aruncat tot conținutul bolului în poală.

        Detectivul Rus a scos un sunet plin de uimire, apoi a început să râdă cu atâta poftă, încât se ținea de birou, aplecându-se înainte. Adam, în schimb, se ridicase brusc în picioare și ridicând mâinile pe orizontală în aer, privea dezastrul de pe el și din jur.

       - Ce pula mea...

        Apoi, încet, își ridică privirea spre mine și era ușor de ghicit faptul că în clipa asta, m-ar omorî cu mâinile goale. Furia mocnea în ochii lui și maxilarul îi zvâcnea, încleștat.

       - Mulțumesc mult pentru complimente, au fost chiar drăguțe! i-am zâmbit la fel de dulce. Dar totuși, cred că este unu-zero pentru mine.

        Și cu aceste cuvinte, am ieșit repede din biroul lor, lăsându-l pe detectivul Rus cu ochii în lacrimi, iar pe Adam cu instictele ucigașe activate.