Maia

Capitolul XVI

* Adam *

        Mațe? Serios? Băga-mi-aș... oh... nesuferita aia... o să mi-o plătească din plin!

        Nu îmi venea să cred cât tupeu avea afurisita asta mică în ea, dar un nou plan mi se contură în minte și am am început să rânjesc.

* Maia *

        Weekend-ul acesta aveam de gând să merg acasă, la ai mei. Poate să și rămân acolo sâmbătă și duminică, aveam nevoie de o distragere de la imbecilul ăla sexy și musculos.

        Să-l ia dracu'!

        Am apăsat și mai tare pedala de accelerație a bijuteriei mele pe patru roți și am înjurat mai rău decât tata când, brusc, un polițist apăru în dreapta și îmi făcu semn să mă opresc. Cauciucurile au scârțâit puternic din cauza frânei și grăsanul în uniformă se apropie de mine, zâmbind.

        Mi-am dat ochii peste cap și am deschis geamul.

       - Permisul, buletinul și talonul, vă rog.

        M-am conformat și i-am înmânat actele, iar după o scurtă verificare, el se aplecă în față, punând o mână pe capotă.

       - Cu grijă, vă rog, am spus rece. Se ia ușor culoarea.

       - Domnișoară Sima, știți că aici se circulă doar cu cincizeci de kilometri pe oră? Dumneavoastră aveați o sută zece.

       - Domnule polițist, știți că după infractori trebuie să fugiți? Dumneavoastră aveți cel puțin o sută zece!

        Permisul suspendat pentru treizeci de zile. Asta se întâmplă când ai limba prea lungă și îți place viteza. Am condus, mai prudent, ce e drept, până la casa părinților și am intrat fără să bat. Știau că urma să vin.

       - Mamă, tată! Am ajuns!

        M-am descălțat și am mers în sufragerie, unde m-am oprit trăznită în ușă. Imbecilul imbecililor, imbecilul suprem, de fapt, proaspăt ras și arătând impecabil, era acolo. Alături de mama și Alex, stăteau pe canapea și se uitau la albume pline cu poze cu mine, de când eram mică, până în prezent.

       - Ce căcat..., am șoptit cu ochi mari.

       - Maia, limbajul! Mă dojeni mama, după ce mă privi.

        Adam rânji, iar asta nu aducea nimic bun. Totul fusese calculat, la naiba, iar eu nu știam dacă să îl scot afară sau să intru în jocul lui, până găsesc o metodă să mă răzbun.

        Așa că am îmbrățișat-o pe mama, l-am pupat pe Alex pe obraz și fiindcă imbecilul suprem stătea în mijloc, m-a salvat de la o situație penibilă. Oricum nu știam încă ce să aleg, un pumn în moacă, sau un sărut.

       - Ce faci aici? l-am întrebat cât de neutră am putut.

       - Îi dă tatei migrene, râse Alex și m-am încruntat spre el.

       - Alex, vino cu mine până în bucătărie, se ridică mama brusc. Am nevoie de ajutor.

        Acesta era modul subtil al mamei de a ne lăsa singuri. Și aveam nevoie de asta, pentru că în secunda urmatoare, el se ridică și ne-am apropiat furioși unul de celălat. Mirosea atât de bine, mușchii lui încordați ieșeau în evidență prin tricoul alb, simplu, pe care îl purta și privirea lui, de un albastru tulburător, îmi tulbura și mie stomacul, și așa torturat de foame.

       - Ai crezut că o să scapi atât de ușor? Mârâi el.

       - Ce naiba cauți aici? am șuierat.

       - Cred că tocmai am făcut o egalitate.

       - Nu îți forța norocul, imbecilule! Dacă află tata toată povestea, te îngropăm amândoi în curtea din spate!

       - Dar, asta ar însemna și să afle ai tăi că te încurci cu bărbați însurați! Ce ar spune tăticul despre asta, hm?

        Am deschis gura să îi spun vreo două, dar am închis-o înapoi, nervoasă. Avea dreptate, iar eu simțeam că fierb de nervi!

       - Așa credeam și eu, chicoti el. Acum, fii fată cuminte și spală-te pe mâini. Cina este gata imediat.

        M-am întors pe călcâie și am ieșit afară, în curte. Tata stătea în balansoar, trăgând cu sete dintr-o țigară. M-am apropiat și am luat loc lângă el.

       - Tată? Ești bine?

        El mă privi lung, apoi mai trase o dată din țigară și  o stinse pe jos, aruncând restul între florile de lângă gard. Apoi își puse o mână pe după umerii mei, trăgându-mă la pieptul lui.

       - Maia, tu chiar crezi că el este potrivit pentru tine? Întrebă el grav.

       - Nu știu încă, am șoptit și inima mea se strânse la amintirea lui, tandru și puternic peste mine, iar apoi la cea în care își săruta soția.

       - Trebuie să te câștige, înainte să se bucure de tine.

       - Dar, totul este atât de complicat, am oftat. Am sentimente pentru el, pe care nu le-am mai simțit înainte. Și nu cred că știu cum să mă descurc cu ele.

       - Știu senzația. Maică-ta era o lămâie dată naibii! Chicoti el, iar eu mi-am ridicat capul pentru a-l privi, confuză.

       - Era o ce?

       - O lămâie, răspunse mama, apropiindu-se zâmbind. Cum spuneai? Tare și rece pe exterior, acră și plină de venin în interior?

        Tata întinse o mână spre ea, o prinse de talie și o aduse mai aproape.

       - Tu mi-ai furat mințile, blondo! Spuse tata pe un ton jos, iar obrajii mamei deveniră roz. Era atât de frumoasă când îi zâmbea așa! Dar, tot nu te iert pentru că fraternizezi cu inamicul!

       - Oh, Max, încetează! Îl certă ea. Nu îți place de el tocmai pentru că îți aduce aminte de tine!

       - Ce tot spui acolo? Se încruntă el, dar eu o priveam cu interes.

       - Arogant, încrezut, arătos, chicoti ea. Știi că e genul încăpățânat și dacă e îndrăgostit de ea, nimic nu îl va opri.

        Imbecilul? Îndrăgostit de mine?

       - Cred că ai mers puțin prea departe, am strâmbat din nas.

       - Tu nu vezi cum te privește?

        Mamă, nu știu cum să îți spun, dar aia e privirea unui om care e pe cale să strângă de gât un alt om.

       - Bine, haide să o lăsăm baltă, am spus repede. Cred că voi lăsa timpul să decidă.

        Tata mă privi, deschise gura ca să spună ceva, dar întâlni privirea mamei și oftă adânc.

       - Suntem aici pentru tine. Mereu, prințesă, spuse el, pupându-mă pe frunte, iar mama îl privi mândră. Dar, dacă ai necazuri, doar cheamă-mă și îți jur că îl voi face să își blesteme ziua în care...

       - Max!

       - Bine, bine! Am tăcut! Ridică mâinile în semn de predare și ne-am îndreptat toți spre bucătărie.

        Cina decurse fără evenimente, dar șmecherul de Alex mirosise ceva, pentru că ne privea pe rând și doar zâmbea pe sub mustăți. Dar, înainte să mergem la somn, mama ne oferi o maximă pe tavă, cu cireașă în vârf:

       - Ținând cont că sunteți împreună acum, pentru voi doi, dragilor, am pregatit camera Maiei.

        Futai!