Maia

Capitolul XIV

        L-am sărutat pe obraz, iar el deschise leneș ochii, apoi îmi zâmbi.

       - Bună dimineața, iubito, mormăi Adam.

       - Bună dimineața, imbecilule, am chicotit. Ar trebui să mâncăm ceva acum, dacă nu vrem să întârziem.

      - Și cămașa mea?

      - Am șifonat-o eu aseară, am spus rușinată, dar am apucat doar să ți-o calc.

      - Perfect, se întinse să mă sărute și amintirile nopții trecute reveneau în forță. Apoi mă prinse de talie și mă trânti lângă el, în pat, venind pe jumătate peste mine.

      - Cum se face că de cele mai multe ori, nu ajungem nici măcar în pat? am chicotit.

      - Pentru că ești mult prea irezistibilă, vorbi sărutându-mă pe gât. Iar eu mult prea excitat. Mereu.

      - Adam, am spus încet. Ce s-a întâmplat ieri?

        L-am văzut închizând ochii și inspirând adânc, încruntându-se.

       - Rebecca nu mai vrea să divorțeze. Mi-a rupt actele în față.

        Cred că șocul mi se citea clar pe față, pentru că el nu mă opri când m-am ridicat. Am mers lângă geam, privind afară.

       - Deci, rămâi cu ea?

       - Bineînțeles că nu! Exclamă de pe marginea patului. Voi merge în instanță.

       - Și asta va dura cât, Adam? Un an? Doi? Timp în care eu voi rămâne la stadiul de amantă? am spus cu dezgust ultimul cuvânt.

       - Nu am altă cale, spuse cu o voce aproape dură. Nu are de gând să joace corect.

        În gând, o înjuram în toate modurile posibile, dar nici moartă nu aveam de gând să recunosc cu voce tare cât de geloasă eram!

       - Cred... cred că ar trebui să punem pauză la tot ce se întâmplă între noi.

        Se ridică repede și veni lângă mine, așa gol cum era. Mă întoarse spre el și mă forță să îl privesc în ochi.

       - Nu face asta, nu acum! Am nevoie de tine!

       - Adam, nu pot să fiu văzută ca tipul de femeie care distruge căsnicii! Voi încă sunteti căsătoriți, la naiba!

        M-am smucit din brațele lui și am făcut câțiva pași, trecându-mi o mână prin păr.

       - În ce m-am băgat? am șoptit mai mult pentru mine.

       - Acum îți pare rău? Se răsti.

       - Nu știu, mi-am mușcat buza de jos.

       - Nu poți să ignori tot ce a fost între noi! Aproape că strigă și m-am întors pentru a-l privi.

       - Dar nici nu mă voi înjosi!

       - Maia...

       - Întârziem, detectiv Bran, am spus rece.

       - Nu vorbi cu mine așa, la dracu'! N-au trecut nici măcar opt ore de când te-am futut pe masa din bucătărie!

        Simțeam cum mă înroșesc, dar voiam să rămân cu capul sus.

       - Dacă nu ești gata în zece minute, plec și te închid în casă! l-am avertizat, apoi i-am întors spatele și am mers în sufragerie, pregătindu-mi lucrurile.

        Nu întârziase, deși eram convinsă că putea să deschidă o ușă mai repede decât mine, dar nici nu aveam de gând să mai vorbesc cu el. Am mers fiecare cu mașina lui la sediu și ajunse înaintea mea. Mă aștepta în parcare, pentru a intra împreună. Spre ușurarea mea, erau oameni în lift și nu am putut să mai vorbim despre noi. Nici nu știam ce mai era de spus, de fapt. Așa că înainte ca ușile liftului să se deschidă la etajul trei, am spus în loc de salut:

       - Detectiv Bran.

        Și am ieșit.

        M-am concentrat cât de intens am putut pe ce aveam de făcut, singurul moment în care m-am deconectat a fost când am primit un apel video de la Sara și Adelin. Voiau să ieșim weekend-ul ăsta, iar eu am amânat să le dau un răspuns. Nu știam dacă voi avea dispoziția necesară pentru asta.

        Pe la ora treiprezece, am ieșit pe hol cu stomacul făcând scandal în gura mare. Nu luasem micul dejun și acum era extrem de revoltat. Noroc cu tonomatul de la parter, care mă mai salva în zilele ca acestea.

        Am introdus bancnotele și am apăsat pe un Cola, un corn cu ciocolată și o pungă de "M&M" galbene, desigur, când i-am auzit vocea.

       - Rebecca, bună! Vino!

        M-am lipit de tonomat și m-am aplecat puțin, cât să pândesc cu coada ochiului ce se întâmplă.

        Roșcata aceea grețos de impecabilă tocmai intra în sediu. Adam o întâmpina cu un zâmbet în colțul gurii și când au fost suficient de aproape, ea s-a aplecat și l-a sărutat tandru. Dar, el nu o respinse. Ba mai mult, îi răspunse la sărut.

        Simțeam cum pământul îmi fuge de sub picioare, inima îmi bătea nebunește în timp ce simțeam că mă sufoc. Durea, mă durea al naibii de tare și mă simțeam folosită, umilită și o furie oarbă puse stăpânire pe mine!

       Era târziu, cazul nostru stagna și nu mă simțeam deloc bine. Alesesem să mă ascund în biroul meu, în loc să mă confrunt cu el. Ce naiba era în capul meu? Sunt o Sima, nu o lașă oarecare!

        M-am ridicat hotărâtă de pe scaun și am urcat două etaje pe scări. Adam mă făcuse să mă simt slabă și uram asta, dar acum nimic nu mă va putea opri să îl confrunt! I-am bătut în ușa biroului și am intrat imediat după ce am primit confirmarea. Era singur, iar asta era în avantajul meu.

        Se ridică când mă văzu și veni spre mine, dar pumnul meu în moaca lui îl făcu să se oprească, șocat.

       - Ce dracu'...

       - Mi-e scârbă de tine și de parașuta aia de nevastă-ta! Te simți bine, acum că m-ai folosit? am strigat, tremurând.

       - Despre ce vorbești? Întrebă Adam, privindu-mă cu ochi mari și mă prinse de brațe, dar m-am smucit din brațele lui.

       - V-am văzut, imbecilule! Să nu mă mai atingi vreodată! Urăsc faptul că m-am dăruit ție, a fost cea mai mare greșeală din viața mea!

        Lacrimile amenințau să iasă la suprafață, așa că am profitat de momentele cât încă eram furioasă și m-am întors să plec, dar el mă prinse iar de mână și mă întoarse brutal spre el.

       - Ascultă-mă!

        Genunchiul meu îl lovi cu toată forța între picioare, Adam aplecându-se și icnind din cauza durerii.

       - Ești nebună? Urlă el.

       - Mi-ai cunoscut tatăl. Trage singur concluziile, am spus și când am ajuns lângă ușă, el vorbi iar.

       - Mereu fugi ca și o lașă! Nu te juca cu mine, Maia! Nu știi regulile și ai să pierzi!

        L-am privit, cu ușa întredeschisă, și un nou val de furie puse stăpânire iar pe mine. Ce era de știut, când dovezile erau clare? Mi-am îngustat ochii, privirea lui intensă trecând prin mine, dar nu aveam de gând nici o secundă să las garda jos.

     - Start joc, am spus înainte să ies.