Maia

Capitolul IV

       - Alex, sculă cu picioare, pe unde te mai culeg de data asta?

       - Spune-mi doar unde ne vedem, replică el. Îmi iau un scurt și binefăcător adio și vin, spuse cu o voce plină de subînțeles.

       - Futăciosule! l-am acuzat râzând. Într-o oră la "Pastel", pe terasă.

        Am avut timp să fac un duș și să mă îmbrac, dar faptul că am văzut în oglindă câteva fire rebele printre sprâncene, m-a făcut să tot iau penseta și să mi le stilizez cu atenție. Asta mi-a luat aproape un sfert de ceas, deci dacă nu mă urcam în mașină acum, aveam să întârzii.

        Bineînțeles că el era deja acolo. Una dintre puținele chestii bune la el, înafară de faptul că mă are pe mine ca și soră, este punctualitatea. Deja îmi comandase un Berry Mojito și tocmai își aprindea o țigară.

       - Tata știe că fumezi? l-am întrebat, rânjind diabolic. Știam răspunsul.

       - Tata știe că nu mai ești virgină? Zâmbi el dulce.

       - Touché! am râs, așezându-mă.

       - Ai douăzeci și cinci, ce naiba, își dădu el ochii peste cap. Apropo, David încă întreabă de tine.

       - Oh, nu! Noaptea aia a fost o greșeală uriașă!

       - Poate, pentru tine. El cred că s-a îndrăgostit, chicoti Alex, mai trăgând un fum.

       - Nu există așa ceva și mai ales, nu atât de repede!

       - Dacă tu nu crezi, nu înseamnă că nu există.

       - Știi, s-a demonstrat faptul că iubirea este de fapt doar un sentiment de atașament mai puternic, am ridicat o sprânceană.

       - Încăpățânată mai ești! Râse el. Mai vedem noi. Cu cât ești mai îndârjită, cu atât o să te lovească mai tare.

       - Deci, am spus, schimbând subiectul. Douăzeci de ani de căsnicie. Ce le luăm mamei și tatei?

        Am continuat să povestim și să facem planuri în legătură cu ceea ce o să le pregătim alor noștri, până când telefonul meu sună strident.

       - Scuze, trebuie să...

       - Răspunzi, completă el oftând, făcând un semn scurt din cap ca să vorbesc.

       - Sima, am spus.

       - Ma, sunt Diana. Am nevoie de tine puțin. Crezi că poți să treci pe aici?

       - Sigur. Peste o jumătate de oră e bine?

       - Perfect. Mulțumesc!

       -Ne vedem!

        I-am zâmbit strâmb fratelui meu mai mic.

       - Poți să mă duci și pe mine? Am niște treburi în zonă.

       - Și mașina ta?

       - Prin ceva parcare. Am fost prea beat aseară ca să mai conduc, râse el.

       - Ce mă fac eu cu tine, am oftat teatral și după ce am achitat, ne-am îndreptat la braț spre mașina mea.

       - Conduc eu de data asta? Întrebă el, încercând să pară fermecător și mă întrebam câte fete i-au căzut în plasă datorită acestui zâmbet.

       - Bună încercare! am râs, urcându-mă la volan.

        După câteva zeci de minute am ajuns și în fața clădirii care aparținea secției de criminalistică și am coborât amândoi. Alex m-a îmbrățișat și m-a pupat zgomotos pe obraz, știind cât de mult uram când făcea asta!