Maia

Capitolul I

        Stăteam față în față cu dublura mea, ceea ce era chiar extrem de ciudat. Îmi dădea un sentiment de neliniște, iar asta mă agita cumplit.

       - Nu ți se pare că seamănă prea mult cu mine?

        L-am auzit pufnind, apoi își aprinse Iqos-ul. Parcă se lăsase de fumat.

       - Știi că acea "minune" este de zece ori mai cancerigenă decât o țigară normală, nu?

        Mă privi încruntat, în timp ce trase cu sete din ea.

       - Deci? am ridicat o sprânceană, așteptând încă răspuns la întrebarea mea.

        Căpitanul oftă greu, se apropie de corpul fetei de pe masa mea din inox, asupra căreia stăteam aplecată, și o cercetă câteva clipe scurte.

       - Relativ, ridică el din umeri. Este blondă și drăguță, nu e mare lucru.

        Am oftat și am pus mâna pe bisturiu.

       - Asta înseamnă că trebuie să mă car, arătă spre mâna mea care străpunse pielea rece.

        Se strâmbă ca răspuns la zâmbetul meu malefic și ieși val-vârtej.

        Dar starea mea nu era în conformitate cu zâmbetul. Gândurile mele zburau, în timp ce munceam în continuare. Zburau în urmă cu doi ani, la cel care mă făcuse să plâng pentru prima dată. Nu trecea o zi fără să mă gândesc la el, fără să mă întreb ce face, dacă încă este cu Rebecca, sau este fericit alături de cineva care îl merită cu adevărat. I-am cerut să plece, știam asta, dar nici unul dintre noi nu îl căutase pe celălalt. Eu, din cauza fricii și a nesiguranței, el...

        Și în acești doi ani, am lăsat hainele să cadă o singură dată. Nu și sentimentele. Pentru că imediat ce respectivul și-a consumat, brusc și fără preaviz, energia, lacrimile mi-au umplut ochii și mi-am dat seama că am nevoie de timp. Mi-am promis că nu o să mă grăbesc și nici nu voi accepta pe oricine în viața mea atât de ușor.

        După ce am terminat cu autopsia, am întocmit certificatul medico-legal, împreună cu rapoartele de bază. Treaba mea pe ziua de azi era oficial încheiată, acum mă grăbeam să merg acasă și să mă pregătesc. Ieșeam în oraș cu Sara și Adelin, cel din urmă urmând să ne prezinte noul său iubit.

        Pantaloni scurți de piele, negri, un top din mătase de aceeași culoare și pantofi cu toc subțire. Câteva onduleuri lejere și un machiaj natural era ceea ce îmi definea starea actuală. I-am mulțumit în gând cerului pentru că o mașină tocmai ieșea din parcare, grăbindu-mă ca să îi iau locul, altfel eram nevoită să las mașina la o distanță considerabilă față de club.

        Sara era deja acolo, pe canapeaua unuia dintre separeuri, căutându-ne cu privirea. Am ridicat o mână, fluturând-o ușor și pe fața ei apăru un zâmbet imens. Ne-am îmbrățișat strâns când în sfârșit am ajuns la ea.

       - Oh, Doamne, Maia! Strigă ea, făcându-se auzită peste muzica asurzitoare. Urma să te iau pe sus, dacă refuzai să vii și de data asta!

       - Nu aveam cum să lipsesc, Adelin nu m-ar fi iertat niciodată! am zâmbit.

       - Cu atât am noroc! Mă dojeni ea. Dar mă bucur atât de mult să te văd!

       - Și eu! am răspuns sincer. Ce face Ana?

       - Se ceartă cu Max pentru casa de vacanță, chicoti ea. Unchiul vrea o sală de biliard și una de forță, iar ea pilates și un mini cinema.

       - Ar trebui să ajungă la un compromis, mai ales că au drepturi egale și o vor împărți.

       - Când s-au înțeles ăștia doi? Ridică ea o sprânceană. Uneori nu știu ce a fost în capul bunicii, de ce le-a lăsat casa asta amandurora.

       - Probabil credea că așa îi va face să se înțeleagă.

       - În care lume paralelă? Râse ea și eu am chicotit. Acum lasă asta, ce bei?

       - Un Martini sec, te rog.

        Sara făcu câțiva pași până la barul care era destul de aproape de noi și se întoarse după câteva minute cu băuturile noastre. Chiar când luam prima sorbitură, am auzit vocea veselă și încântată a lui Adelin:

       - Hei, sexy ladies! Dădu el lasciv din gene, apoi ne pupă pe fiecare pe obraji. Mă bucur să vă văd, în special pe tine! Întinse un deget atent îngrijit, cu o unghie perfectă și lucioasă spre mine. El este iubitul meu, Mark!

        Un tip bine făcut, creol, brunet și cu niște ochi de un verde intens, extrem de deschis și contrastând aproape șocant cu pielea lui, ne zâmbea timid din spatele lui Adelin.

       - Stai așa, am spus încurcată. Nu ne povesteai nouă acum câțiva ani de un Mark din vacanță?

       - Este chiar el, Maia, scumpo! Ne-am revăzut întâmplător, el având ceva afaceri aici, și nu am rezistat tentației de a ne reîntâlni și printre cearceafuri.

        Am râs toți, noi dând mâna cu noul venit și probabil că fiind obișnuite cu orientarea lui Adelin, eram foarte relaxate și cu privire la el. Așa că, după doar o jumătate de oră, povesteam cu toții și râdeam bine dispuși.

       - Cine mai vrea ceva de băut? Strigă Sara puțin amețită și toți au aprobat, ridicând paharele goale.

        Și totuși, cei trei s-au oprit pe ringul de dans, începând să își miște corpurile în ritmul muzicii, poate puțin prea energic, și îmi făceau semne să mă alătur lor. Le-am arătat paharul gol și faptul că am de gând să merg la bar, dar am ales doar o Cola și simțeam că nu mai reușesc să mimez această încântare continuă și obositoare.

        Am luat o gură de suc și am privit în dreapta mea. Mă simțeam oarecum privită, dar tot ce puteam să văd erau oameni relaxați, dezinhibați, care se distrau și nici măcar nu știau de existența mea.

        Eram paranoică, pentru a doua oară astăzi și un gând total nepotrivit mă făcu să schițez un zâmbet pe sub mustăți. Poate mi se trăgea de la prea multă abstinență, știam din experiența tatei cât de agitat poți să fii atunci când nu ai parte de plăceri carnale prea mult timp. El era agitat ca și un leu în cușcă. Eu eram... paranoică?

        Am închis ochii și simțeam că mă ustură. Clar nu aveam în plan o noapte albă, deci m-am întors la locul meu din separeu, dorindu-mi un singur lucru în acest moment: patul meu de acasă.