Capitolul II

7.1K 750 118
                                    

        Mă omorau picioarele, tocurile cui nu fuseseră o alegere înțeleaptă, dar când am făcut eu alegeri înțelepte, dacă ne referim la viața mea personală?

        Am oftat și m-am așezat pe canapea, masându-mi degetele și călcâiele cu mâinile.

        Orgasmic!

        Renunțam deja la ideea de a-mi pregăti un ceai și m-am ridicat exact în momentul când niște bătăi în ușă m-au făcut să tresar.

        Ce futai?

        Dacă Sara s-a amețit iar și nu vrea să o vadă mătușa Ana așa, sigur va trebui să o las să doarmă cu mine. Dormitorul pentru oaspeți este în curs de renovare și de pe canapea ar putea să cadă oricând. Am oftat și am deschis resemnată ușa, dar inima mea se opri pe loc, la fel ca și respirația și rotația Pământului.

        Era el! Imbecilul!

        După câteva clipe sufocante, i-am trântit ușa în nas speriată și am rămas nemișcată în același loc, privind ușa și sperând să fie doar un efect extra exagerat al băuturii din seara aceasta.

        Câteva clipe de liniște. Apoi câteva bătăi identice.

        Am deschis iar ușa, ținându-mi respirația și el se încruntă nervos și confuz.

        - Ce naiba?

        Încă o ușă trântită în nas. La dracu', mă simțeam ca și în desene, doar că nu vedeam nicăieri partea amuzantă. De data aceasta el nu mai bătu, ci intră neinvitat și trânti săraca ușă în urma lui, pentru a treia oară.

       - Ce crezi că faci? am șuierat.

        Nu puteam să îmi iau ochii de la el. Doamne, cât era de frumos! Proaspăt ras și tuns, dar cu părul suficient de mare cât să îl poți răsuci puțin între degete, cu acea privire care îmi trimitea fiori violenți direct în stomac, mușchii brațelor și ai pieptului extrem de bine ieșiți în relief prin tricoul mulat pe corp. Nici nu îndrăzneam să privesc mai în jos, până aici și deja simțeam cum mă ia cu palpitații!

        - Bună și ție, îmi pare bine să te revăd! Da, chiar aș dori un pahar cu ceva, mulțumesc!

        Deși aceste cuvinte sunau vesele, fața lui era la fel de încruntată.

        Și totuși, un declic se produse în mintea mea și am început să îmi revin repede. O fi el cel mai sexy bărbat în viață, dar va fi și cel mai sexy bărbat mort dacă nu îmi dă o explicație cât mai plauzibilă de ce futai a apărut în viața mea din nou, acum, după ce eram convinsă că totul s-a terminat cu adevărat între noi!

       - Ai un minut pe ceas ca să îmi explici ce naiba cauți aici, altfel singurul lucru pe care o să îl primești va fi un picior fix în cofrag!

        Adam rânji pervers și încă un fior îmi trecu prin tot corpul.

       - Tot o javră mică ai rămas?

       - Cincizeci de secunde.

        Își încleștă maxilarul și făcu un pas mai aproape, mai având puțin și atingându-ne.

       - Sunt liber.

       - Felicitări.

        Răspunsul meu îl enervă la culme.

       - Atât ai de spus? După doi ani, atât?

       - După doi ani în care nu ai dat nici cel mai mic semn, m-am răstit, simțind cum mă enervez, crezi că mie îmi mai pasă acum de statutul tău?

       - Să-ți reamintesc, domnișoară Sima, cine a vrut să luăm o pauză până când eu îmi rezolv probleme personale? Nu ai vrut să fii implicată în scandalul dintre mine și Rebecca și asta am făcut, te-am ținut departe de tot! Doi ani am târât-o prin tribunale, i-am oferit șaptezeci la sută din tot ce am avut, doar ca să mă văd scăpat!

       - Și acum..., am șoptit, privindu-i ochii aceea albaștri și simțind cum furia mea se topește la fel de repede precum a inceput să ardă.

        - Acum sunt liber. Ieri s-a pronunțat sentința definitivă, iar azi am ajuns la ușa ta. Am actele în mașină, îți arăt tot.

        Am oftat, iar el ridică încet o mână și mă mângâie ușor pe obraz.

       - Trebuie să înveți să ai încredere în mine, Maia. Tragi mereu concluzii pripite. Crezi că te-am uitat? Nu a trecut nici măcar o zi în acești doi ani blestemați în care să nu mă gândesc la tine, în care să nu îmi doresc cu disperare să te am. Dar mi-am promis că te voi proteja de scandaluri și tu ai fost mai importantă decât ceea ce îmi doream eu.

       - Tot acest timp... A fost sufocant, mult prea apăsător. Acceptasem ideea că între noi totul s-a terminat, dar nu puteam să te scot din minte. A fost atât de greu!

        Brațele lui puternice m-au înconjurat protector și trebuia să recunosc că nicăieri nu m-am mai simțit atât de liniștită, de protejată, de... iubită.

        Da, era locul meu preferat din întreaga lume.

       - O să te iau încet. Vreau să îți demonstrez ție, în primul rând, iar apoi familiei tale că sunt potrivit pentru tine. Vreau să avem o relație frumoasă, să te descopăr pas cu pas și să fii cu adevărat iubita mea.

        Aceste cuvinte le spuse cu fața în părul meu, cu mine în brațele lui și nu îmi venea să cred cum viața se poate schimba radical într-o jumătate de oră.

        Am stat îmbrățișați minute în șir, apoi el își slăbi încet strânsoarea și mă sărută pe frunte.

       - O să merg acasă acum, am făcut un drum lung până aici și sunt rupt.

       - Promiți că te întorci? l-am întrebat și mă simțeam ciudat, aveam și eu o latură sensibilă mai puțin dezvoltată, dar care ieșea cel mai mult în evidență în preajma lui, fără să îmi dau seama.

        Adam îmi prinse fața între mâini și se aplecă puțin pentru a mă privi în ochi.

       - Promit că nu vei mai scăpa de mine, începând de astăzi!

        Mă sărută apăsat pe obraz, amândoi simțind dorința aproape explodând și totuși se abținea cumva.

       - Pas cu pas, zâmbi el în colțul buzelor, acest gest făcându-l să pară extrem de atrăgător și cuceritor. Noapte bună, iubito.

       - Noapte bună, imbecilule.

        Adam chicoti încet și se întoarse pe călcâie, ieșind din casă. L-am urmărit în prag până a ajuns la mașină, unde se întoarse spre mine și îmi făcu cu ochiul.

        Ce futai tocmai s-a întâmplat?!

Hei, salut tuturor!
Știu că v-am lăsat să așteptați, dar am avut și încă mai am niște probleme personale care necesită timpul și, uneori, răbdarea mea. Nu pot concentrez mereu la scris, deși îmi este foarte dor de Wattpad, și asta e al naibii de frustrant.
Mulțumesc pentru răbdare, îmi cer scuze pentru răspunsurile scurte și seci, sper că nu au supărat pe cineva.
Enjoy!♡

MaiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum