Maia

Capitolul XI

       - Nu! Nu accept așa ceva! Fata mea nu va păți nimic! Cine e? Îi întorc fața la ceafă!

        Tata turba de nervi, plimbându-se prin casă, mama stătea la masă cu mâinile strâns la piept din cauza șocului, iar Alex ne privea pe rând, încruntat.

       - Tată, am spus încet, simțind mâna lui Adam care era peste umerii mei strângându-mă puțin, protector. Haide să ne calmăm puțin...

       - Să mă calmez? Cum futai să mă calmez când undeva, afară, un distrus psihopat omoară fete care-ți seamănă leit? Răcni el.

       - Max, dragule...

       - Nu, Sofia! Nu! Continuă el, dar acum o doză de neputință și disperare i se simțeau în voce. Prin ce am trecut cu Ana? Cu tata...

        Tata veni și căzu la picioarele mele, iar eu l-am strâns tare în brațe. Plângeam amândoi ca niște copii și l-am simțit pe Adam retrăgându-se puțin.

       - Sunt Max Sima, vorbea el cu o voce groasă și înecată de lacrimi. Dar voi sunteți slăbiciunea mea.

       - Tată, nu va păți nimic, vorbi Alex, ștergându-și pe furiș o lacrimă și cred că era prima dată când îl vedeam plângând. Ai spus-o și tu. Suntem Sima! Cine se pune cu familia noastră, trebuie să fie ori nebun, ori al naibii de inconștient! Doar împreună suntem mai puternici!

       - Te muți la noi, spuse tata ferm după ce se ridică si mă pupă pe frunte.

       - Ce fac..., am intrebat uimită.

       - Ești mult mai în siguranță aici!

       - Cu tot respectul, domnule, interveni Adam, avem gărzi de corp și eu sunt perfect capabil să...

       - Să ce? Să îi lași urme ca un adolescent veșnic excitat? Îl luă tata peste picior și Adam strânse nervos din dinți, ridicându-se brusc în picioare.

       - Am înțeles toată grija și iubirea față de Maia, dar nu mai înțeleg bătaia de joc! Am încasat pentru ea data trecută, dar știu și să dau!

        Cei doi erau față în față, bărbați mari și făcuți, provocându-se din priviri. Am înlemnit cu toții.

       - Repetă ce tocmai ai spus și o să-ți dea cu minus când o să-ți numeri dinții! Mârâi tata spre el, cu un calm forțat mult mai periculos decât orice furtună.

       - Vreau doar să știu ce naiba aveți cu mine! Se răsti Adam.

       - Ce am cu tine? Pufni tata într-un râs nervos. Ai apărut în viața ficei mele de nicăieri, fără un trecut stabil sau, cel puțin concret, și cu un prezent neclar!

       - Oh, îmi pare rau pentru că am crescut la orfelinat!

       - Max, te rog, îi atrase mama atenția, privindu-l pe Adam cu milă.

       - Nu te băga în asta, Sofia! Mârâi el.

       - Tată, e de ajuns! Am ridicat tonul. Nu sunt un copil, nu trebuie să stau cu tine in casa! In plus, asta ar însemna să venim amândoi și chiar nu vreau să te prind noaptea ascultând cu paharul la ușă!

       - Nu că ar avea nevoie de pahar..., mormăi Alex cu un rânjet stupid pe față și l-am fulgerat cu privirea. Ce? Zic și eu..., ridică el mâinile nevinovat.

       - Maia, începu tata mai moale, dar eram hotărâtă.

       - O duzină de detectivi deja roiesc în jurul meu! Mă sufocă toată situația asta, sunt în siguranță! Promit!

        Tata lăsă garda jos, dar îngrijorarea nu îi dispăru din privire. Speram doar că exagerează ca și orice părinte. Speram...

***

        Părinții mei, Alex, Anastasia și soțul ei, Sara și Adelin, bunica Cornelia, Dina și Iona, David, detectiv Rus și iubita lui, Căpitanul și soția sa, Laura, plus încă alți membri ai familiei și câțiva prieteni erau cu toții invitați la petrecerea noastră de logodnă. O terasă înconjurată cu flori, multe luminițe, mâncare delicioasă și muzică bună formau cadrul intim perfect pentru un asemenea eveniment.

        Purtam o rochie albă, iar Adam un costum albastru deschis, care îi venea extrem de bine și ii scotea culoarea ochilor în evidență. Toată lumea era veselă, părinții mei erau mândri, chiar și tata, în ciuda discuțiilor avute cu Adam. Eram fiica lui și faptul că îi semănam atât de mult, îl făcea extrem de mândru.

        Doar Dina și Iona stăteau puțin mai retrași și i-am observat discutând ceva mai aprins. Dina părea îngrijorată, în timp ce Iona îi explica ceva, gesticulând scurt. Primul impuls a fost să merg la ei și să îi întreb dacă totul este in regulă, dar m-am răzgândit. Poate ei vorbesc despre anumite lucruri care îi privesc personal. Nu cred că era cazul ca să intervin.

        Când primul fel de mâncare a fost așezat pe masa lungă și elegant aranjată, Adam își luă paharul și își drese tare glasul.

       - Mă scuzați, mă scuzați, zâmbi el și toți ne-am îndreptat atenția asupra lui, murmurul vocilor oprindu-se. Vreau să vă mulțumesc tuturor că ne sunteți alături în cele mai emoționante momente din viața noastră. Astăzi sărbătorim faptul că cea mai minunată femeie din lume m-a ales ca să îi fiu soț, de fapt știți asta, ați adus și cadouri, glumi el și toți au râs în cor, iar pentru asta nu pot decât să îi promit că o voi iubi, proteja și o voi ține aproape de mine toată viața! Iubito?

        M-am apropiat emoționată și am ciocnit ușor paharele, după care ne-am sărutat. Rafale de aplauze și fluierături s-au auzit dintr-o dată, făcându-mă să zâmbesc larg.

        Maia Sima. Măritată. Doliu național pentru restul bărbaților...

        Ne-am așezat cu toții la masă, am servit primul fel în timp ce ne bucuram de buna atmosferă. David nu mă scăpase din ochi toată seara, mă felicitase cu jumătate de gură și mă întrebase dacă mai rețin faptul că Adam avea o soție atunci, la petrecere. I-am spus să nu își facă probleme pentru mine, sunt fată mare. Vorba vine...

        În orice caz, a fost o seară minunată, ne-am luat rămas bun de la fiecare în parte destul de târziu, dar în timp ce Iona se opri ca să vorbească cu Adam, Dina îmi șopti în timp ce mă strângea în brațe:

       - Sfatul meu este să te gândești de două ori înainte. Întoarce-te de unde a plecat el.

        Am privit-o cu ochi mari și am deschis gura ca să spun ceva, dar ea îi aruncă o privire fugitivă lui Adam și dădu ușor din cap, încruntată.

        Ce?...