Elementul Cautat

Capitolul 18

- Am venit in Dabrus pentru tine... sopteste Xaphan , lasandu-si capul in jos.

Imi maresc ochii socata , rosind puternic. Pasesc atenta in spate , plecand inapoi in living. Cand a zis "tine" vorbea despre mine ? A venit in Dabrus pentru mine sau pentru altcineva ? Dar sper ca vorbea despre mine. M-as simti rau daca nu sunt eu persoana pentru care a venit. Imi musc obrazul frustrata. Am problema asta pe cap si , in plus , arat ca o rosie umblatoare. Ce naiba o sa fac ?

- Aalyah ? il aud pe Xaphan strigandu-ma.

- D-Da ? ma balbai eu.

- Vrei ceva de mancare ? Am pizza ! zice el.

- Sigur. mormai eu.

Xaphan vine in living cu o farfurie plina de felii de pizza. El se aseaza langa mine , punand farfuria in poala sa. Baiatul incepe sa manance cu pofta. Intind mana ca sa iau si eu o felie , insa Xaphan departeaza farfuria.

- Hei ! zic eu indignata.

- Ce ? face el pe nestiutorul.

- Da-mi si mie !

- Ce ai spus ? Nu am inteles ! spune Xaphan.

- Vreau si eu pi...

- NU TE AUD ! striga el.

Imi dau ochii peste cap. Cand baiatul duce felia de pizza spre gura lui , imi ridic repede mana si iau farfuria din poala sa. Ma ridic de pe canapea si fug din living , auzind cum Xaphan tipa sa ma intorc. Urc rapid scarile , auzind pasi puternici in urma mea. Alerg spre camera in care am stat ultima data cand eram aici , atenta sa nu ma impiedic si sa scap mancarea. Deschid repede usa , reusind sa intru inauntru si sa incui usa inainte sa ajunga Xaphan aici. Ma asez in pozitie turceasca pe podea , incepand sa mananc. In timp ce analizam camera , urechile mele se bucurau de bataile in usa si injuraturile pe care le auzeau.

- Aalyah , deschide usa sau o sparg ! tipa Xaphan.

- Oricum e casa ta. spun eu cu buzele tuguiate.

Il aud pe Xaphan indepartandu-se de camera. A renuntat atat de usor ? Ma rog , e in folosul meu. Acum toata pizza e a mea. Ma sprijin de perete , cascand zgomotos. Brusc , o bubuitura puternica se aude , facandu-ma sa tresar. Geamul se sparge in sute de bucati , cazand pe podea. O persoana sare peste geam , intrand in camera. La naiba , e Xaphan ! Ma ridic in picioare , vrand sa fug din camera. Surpriza , surpriza ! Usa este incuiata ! Si e prea tarziu sa reusesc sa ies. Simt respiratia calda a lui Xaphan in spatele meu. Inghit in sec , lasand capul in jos. Doua maini puternice ma intorc brusc , facandu-ma sa scap farfuria din maini. Inainte sa ma pot plange , sunt lipita de perete. Xaphan se apropie amenintator de mine , punandu-si bratele in jurul meu , blocand ultima mea cale de scapare.

- M-ai facut sa sparg geamul si sa ma catar pana in camera. In plus , ai scapat farfuria cu pizza , asa ca o sa raman flamand in cauza ta. Acum o sa faci asa cum vreau eu. zice baiatul pe un ton jos.

Xaphan isi lipeste fruntea de a mea. Rosesc din nou , fiori calatorind prin corpul meu. El ma priveste in ochi , negrul ochilor lui stralucind usor. Xaphan isi apropie fata si mai mult de a mea , doar cativa centimetri fiind intre buzele noastre. Inca unul... Atat de putin...

Insa chiar in acel moment , batai puternice s-au auzit in usa de la intrare. Cine naiba ne deranjeaza cand noi doi aproape ne sarutam !? Ce tot gandesc ? Xaphan isi indreapta privirea enervat spre usa. Baiatul se departeaza de mine , aratand de parca nu vrea sa o faca. Deschide usa camerei si pleaca in hol , auzindu-l cum coboara scarile. Privesc in gol , atingandu-mi inconstienta buzele. De data asta am fost intrerupti , insa daca nu eram ? Oare chiar ne sarutam ? Cum aveam sa ma simt ? Oare mi-ar placea ? Prea multe intrebari intr-un timp atat de scurt.

- Umm... Hei. Ai gasit-o pe Aalyah ? o aud pe Ruth intreband.

Deci ea ne-a intrerupt. Super !

- Yep. E sus. zice Xaphan.

- AI GASIT-O SI NU MI-AI SPUS !? urla fata.

- Tocmai ti-am spus , femeie ! Imi distrugi timpanele ! se rasteste Xaphan enervat.

Imi trag gluga pe cap , ascunzandu-mi fata. Dupa cearta mea cu Ruth de dimineata , nu vreau sa ma vada. Mi-ar fi prea rusine sa vorbesc cu ea dupa ce am facut. Ar trebui sa imi cer iertare , insa orgoliul nu ma lasa. Oftez. Sunt o persoana imposibila ! Intind mana in fata , firisoare de energie aparand pe degetele mele. Cioburile de sticla se ridica de pe podea si plutesc in aer , rearanjandu-se la locul lor. Geamul apare din nou. Macar atat sa fac. Inchid ochii strans cand aud pasii fetei pe hol. Ma intorc cu spatele la usa.

- Aalyah ? zice Ruth incet.

Expir zgomotos , intorcandu-ma spre Ruth. Fata ma priveste trista , muscandu-si obrazul. Ea vine rapid spre mine , strangandu-ma in brate. O privesc surprinsa.

- Imi pare rau pentru ce ti-am spus si pentru ca te-am lovit ! Eram furioasa. Vorbesc serios. spune ea.

- E okay. Eu sunt de vina. zic eu , imbratisand-o.

Ruth ofteaza , lasandu-si capul pe umarul meu. Il vad in tocul usii pe Xaphan ce ne privea amuzat. Ii scot limba de parca sunt un copil mic. Xaphan se stramba enervat , plecand din camera. Surad. Ruth se departeaza de mine , ranjind. O privesc urat , impingand-o.

- Ce se intampla intre voi doi ? intreaba ea zambind pervers.

Eu dau din umeri , nestiind ce sa ii raspuns. Nu am idee ce se intampla intre noi. E foarte ciudat.

- Bine , eu trebuie sa plec. Sunt ocupata. zice Ruth.

- Pleci la Kroy ? intreb eu ranjind , chiar daca stiam deja raspunsul.

- N-Nu. se balbaie ea.

- Aha. spun eu amuzata.

- Inceteaza ! zice ea enervata , iesind din camera.

Un colt al gurii mi se ridica. Merg dupa Ruth , ajungand la parter.

- Eu plec ! zice ea.

- Eu raman sa il enervez pe Mosul Xapha. spun eu.

- Am auzit asta ! tipa baiatul din bucatarie.

- Si ce ? spun eu plictisita.

Ruth iese din casa , iar eu plec in bucatarie. Xaphan cauta ceva in frigider. Zambesc , asezandu-ma pe un scaun.

- De ce nu ai plecat ? intreaba Xaphan.

- Imi place sa ma bag in vietile oamenilor.

- Se vede. mormaie baiatul.

Xaphan inchide usa frigiderului , indreptandu-se spre masa. Brusc , el incepe sa se clatine. Xaphan intinde mana ca sa se tina de masa , insa e deja prea tarziu. El cade pe podea inconstient. Alerg repede spre el , asezandu-ma langa corpul sau. Incep sa il misc.

- Xaphan. Xaphan , deschide ochii ! spun eu speriata.

Imi pun mainile pe obrajii sai , miscandu-l in continuare.

- Te rog , deschide ochii ! il implor eu.

Cateva lacrimi cad pe obrajii mei cand vad ca el nu reactioneaza in nici un fel. Il ridic putin , strangandu-l la piept. Continui sa ii strig numele , mangaindu-i obrazul fin. Incep sa plang mai tare , nestiind ce sa fac. Disperarea si panica ma cuprinde.

- Aww , chiar iti pasa.

Privesc in jos , vazandu-l pe Xaphan cu ochii deschisi , fiind bine. El isi ridica o spranceana. Xaphan isi pune mana pe capul meu.

- Cand vreau ceva , obtin acel lucru. zice el.

Baiatul se ridica in sezut , apropiindu-se de mine. Buzele lui se lipesc de ale mele intr-un sarut dulce. Doamne , ma sarut cu Xaphan !