Elementul Cautat

Capitolul 46

Ranjesc cand pasesc in incaperea murdara a portalului din Dabrus. In sfarsit ! Abia astept sa vad fata lui Odin cand o sa ma vada vie. Lovesc de doua ori din palme , iar in maini imi apare o pelerina neagra , lunga pana la genunchi. O imbrac , punandu-mi gluga in cap. In felul asta , nimeni nu o sa ma vada. Am un plan. Nimeni nu o sa stie ca eu sunt in Dabrus , nici macar Xaphan. Daca Odin afla ca eu sunt aici , va fugi pentru ca stie ca eu il pot omori. Vreau sa termin odata pentru totdeauna cu vanatorii astia. Problema e ca armata vanatorilor e mult mai numeroasa decat armata vrajitorilor. Si pentru asta am o solutie. O sa imi fac niste aliati.

Deschid usa , iesind afara. Un vant puternic bate spre mine , fluturandu-mi pelerina. Privesc spre cer , vazand nori negri. De fiecare data cand urmeaza o lupta , vremea se strica. Asta se intampla mereu. Continui sa merg , vazand in fata mea palatul. Trebuie sa imi ingrijesc ranile , dar nu pot merge nici la mine acasa , nici in casa lui Xaphan. Cred ca... Cred ca o sa plec in palat , insa nimeni nu o sa stie.

Ma apropii de cladirea uriasa. Dupa ce ma asigur ca nimeni nu ma priveste , ma fac invizibila si sar peste zidul de piatra. Merg pana la usa si o deschid incet , intrand silentios inauntru. Ii vad pe Alissa si Aaron in living. Norocul meu ca au adormit. Zambesc in coltul gurii si urc scarile ce duc spre fosta mea camera. Ajung in fata usii maro si o deschid , intrand in camera. Incui usa cu cheia , apoi ma fac vizibila. Plec in baie , dezbracandu-ma de hainele murdare. Observ in oglinda toate vanataile si taieturile de pe corp. Oftez si intru in dus , lasand apa calda sa curga peste corpul meu. Ma curat de praf si de sange. Dupa ce imi sterg trupul cu un prosop , iau dintr-un dulapior niste bandaje si un dezinfectant , ingrijindu-mi ranile mai grave. Imi spal dintii , apoi fac sa apara niste haine pe care le imbrac. Imi trag pelerina peste mine si ies din camera , facandu-ma invizibila. Cobor scarile si ies din palat , avand grija sa nu ii trezesc pe cei doi porumbei.

Vrajitorii din Dabrus pareau agitati. Probabil ca si-au dat seama ca urmeaza sa se intample ceva rau. Eu ii ocolesc , mergand spre casa lui Xaphan. Am de gand sa il anunt ca vin vanatorii ca sa se pregateasca. Nu ma va vedea , ii voi scrie pe o foaie ca ei vin. Zambesc trista. Mi-e dor de el si probabil ca si lui ii e dor de mine , insa nu imi voi schimba planul. Privesc inelul de pe deget , strangandu-mi pumnul. O sa omoram vanatorii si dupa nu il mai las niciodata.

In scurt timp ajung in fata casei lui. Privesc prin geam , insa nu il vad nici in living , nici in bucatarie. Deschid incet usa. Merg tiptil pana in living , stiind cat de atent e Xaphan. Ma poate auzi oricand. Observ pe masuta de cafea niste foi si un pix. Rup o bucata de foaie si scriu pe ea "Odin si vanatorii vin. Pregatiti-va.". O las la vedere pe masa , apoi plec in bucatarie. Daca tot sunt aici , pot sa mananc ceva. Observ pe masa o cutie de pizza. Zambesc larg si iau o felie de pizza , incepand sa mananc. Aud pasi in hol. Il vad pe Xaphan coborand scarile , privind suspicios prin casa. Stiam eu ca isi va da seama ca ceva nu e in regula ! Xaphan pleaca pana in living , eu plecand dupa dansul. A ramas la fel de frumos... Imi scutur capul , muscand inca o bucata de pizza. Xaphan ia bucata de foaie in mana , citind-o. El se incrunta si priveste in jurul sau.

- E cineva aici ? intreaba el.

Deschid gura ca sa ii raspund , insa realizez la timp ce era sa fac. Eu si gura mea sparta !

Gandurile imi sunt intrerupte de o bataie in usa. Xaphan o deschide , in casa intrand Ruth si Kroy. Ambii aratau ingrijorati. Cei trei pleaca in living , asezandu-se pe canapea.

- L-ati gasit ? intreaba Xaphan.

- Nici urma de el. Parca l-a inghitit pamantul. spune Kroy oftand.

Xaphan isi trece mainile prin par , oftand frustrat.

- Mai intai Odin o ia pe Aalyah , apoi Decimus dispare si acum asta. mormaie el , aratandu-le foaia lui Kroy si Ruth.

Stai , Decimus a disparut ? Nu l-am vazut pe teritoriul vanatorilor. Asta inseamna ca e altundeva. Hmm...

- "Odin si vanatorii vin. Pregatiti-va." citeste Ruth incruntata. Mai mult ca sigur ca e o capcana.

Imi dau ochii peste cap. Intind mana in aer si fac pixul sa scrie pe foaie "Nu e o capcana". Cei trei isi maresc ochii socati.

- Cineva e aici. maraie Xaphan si se ridica in picioare.

Ranjesc si plec in bucatarie , luand inca o felie de pizza. Sar prin geamul deschis din bucatarie , departandu-ma de casa. Acum o sa incep sa lucrez la planul meu , la partea cu "aliatii" mai exact. Stiu exact la cine sa plec mai intai ca sa cer ajutor si sper sa accepte.

* * *

Imi intind mainile in fata , facand flacarile sa ma duca pe partea cealalta de pod. Am venit in Yroni si acum am ajuns in fata palatului. Aici se afla prima mea tinta. Ranjesc si sar de pe flacari pe pod , facandu-le sa dispara. Incep sa merg spre palat , sarind fereastra ca sa ajung inauntru , ca de obicei. Zambesc din nou si ma indrept spre un tablou anumit. Nu stiu ce e cu fericirea asta pe mine. Poate e din cauza ca l-am vazut pe Xaphan... Sau poate pentru ca am mancat pizza. E una dintre variantele alea.

Cand zaresc tabloul , il departez de perete si trag de manerul care se afla dupa el. Peretele se de la oparte , lasand la iveala niste scari ce duc in pamant. Le cobor in graba , vazand la capatul lor usa pe care am rupt-o data trecuta cand am fost aici. Surad si incep sa alerg de-a lungul holului , trecand pe langa sufletele conducatorilor. Ma opresc din alergat cand ajung la sfarsitul holului. In stanga mea il vad pe Amjad , iar in dreapta pe Lucas , persoana pe care o cautam.

- Salut ! zic eu.

Cei doi isi indreapta privirea spre mine. Eu ma apropii de Lucas , privindu-l.

- Am nevoie de ajutorul tau. spun eu.

- Nu te pot ajuta. Sunt un spirit daca nu vezi. zice el ironic.

- Stiu o vraja care te poate face din nou uman , insa o sa o folosesc doar daca ma vei ajuta.

- De ce te-as ajuta ? Mi-ai omorat iubita. spune Lucas , dandu-si ochii peste cap.

- Iar tu mi-ai omorat mama si pe prietenul meu , Amjad. spun eu , aratand cu mana spre fostul conducator.

De data asta a fost randul lui Amjad sa isi dea ochii peste cap.

- Macar pentru ce vrei sa te ajut ? intreaba Lucas pufnind.

- Oh , da. Uitasem sa iti spun. Sunt sigura ca il cunosti pe Odin si stiu cat de mult demonii urasc vanatorii. Pai , in ultima saptamana eu am fost prinsa de Odin si torturata , dar am scapat. Vanatorii vor ataca Dabrusul si vreau sa ma ajuti. Esti tatal meu. spun eu , privindu-l.

Lucas ma priveste lung , apoi ofteaza.

- Accept. zice el.

- Jura-mi ca nu ma vei trada.

- Iti jur ca nu te voi trada , Aalyah. Timpul petrecut aici m-a facut sa imi dau seama de anumite lucruri. spune el.

Ma apropii de Lucas si imi ridic mainile , incepand sa soptesc o vraja. Scantei ieseau din mainile mele. Trupul lui Lucas incepea sa prinda contur. Lanturile care trebuiau sa fie indestructibile s-au rupt. Demonul se apropie de mine , intinzandu-si bratele si picioarele. Lucas ranjeste si isi intinde mana. Dau mana cu dansul , avand acelasi ranjet pe fata.