Elementul Cautat

Capitolul 25

Impietresc in bratele lui Xaphan , ochii mei marindu-se. Gura mea se deschide usor , eu simtindu-mi intreaga fata arzand. El tocmai mi-a spus ca ma iubeste ? Pe mine ? Dar... Mereu ne injuram si ne tachinam. Exceptand faptul ca am dormit imbratisati cateva saptamani si ca ne-am sarutat de cateva ori , eu si Xaphan aproape ca nu ne intelegem. E ciudat ce simt acum. Xaphan ma iubeste... Cred ca si eu il iubesc , insa sunt prea socata ca sa ii spun asta...

- Aalyah ? Te simti bine ? intreaba Xaphan ingrijorat , departandu-se putin de mine.

Baiatul isi pune mana pe fruntea mea , incruntadu-se.

- Nu ai febra. mormaie el.

- Iti bati joc de mine ? intreb eu enervata.

- Da ! Acum spune-mi ce ai. zice Xaphan.

- Tocmai mi-ai spus ca ma iubesti , prostule. Cum ai vrea sa reactionez ? Sa iti multumesc ? intreb eu amuzata.

Xaphan incepe sa ranjeasca , eu dandu-mi ochii peste cap. Iar incepe.

- Deci eu sunt motivul pentru care reactionezi asa ? spune el arogant.

- Nu. Pur si simplu mi-am amintit de primul meu sarut cu Andrew. zic eu doar ca sa il enervez.

Zambetul de pe fata lui Xaphan dispare in cateva secunde , fiind inlocuit de furie. El isi strange pumnii , muschii lui vazandu-se prin hanoracul pe care il purta. Xaphan ma apuca rapid de talie , lipindu-ma de perete. Eu casc plictisita.

- Esti doar a mea , ai inteles ? maraie Xaphan , apropiindu-si fata de a mea.

- Renunta la partea ta dominanta. Oricum nu ma afecteaza. zic eu pufnind.

Xaphan mormaie cateva injuraturi , insa nu imi da drumul. Incerc sa il indepartez , dar el ma strange si mai tare , lipindu-si corpul de al meu.

- Da-te. Am iubit. spun eu ranjind.

Ma intreb cat ma va putea suporta. O sa inebuneasca daca va trai impreuna cu mine , la propriu.

- Ce-ai spus ? intreaba Xaphan , total socat.

- Ca am un iubit frumos si puternic , care ma apara de orice si oricine. spun eu visatoare , incepand sa ma joc cu o suvita de par.

Xaphan clipeste des , nevenindu-i sa creada ce tocmai a auzit. El ma priveste trist.

- Nu... Aalyah. C-Cum ? se balbaie Xaphan.

Imi musc buza incercand sa nu rad. E un idiot ! Dar il iubesc.

- Xaphan , credeam ca o sa iti dai seama ca iubesc pe cineva. zic eu , incercand sa par mirata.

Xaphan priveste in toate partile disperat.

- Cine e ? intreaba el infrant.

Tac pentru cateva secunde doar pentru a-l face sa astepte mai mult. El ma priveste frustrat si dezamagit.

- Tu esti , prostule. zic eu , incepand sa rad.

Xaphan ramane blocat , privind un anumit loc de pe podea. Surad , deschizand usa camerei si iesind pe hol. Nu cred ca va avea o reactie prea buna cand isi va da seama ca l-am pacalit. Cobor scarile , deschizand usa de la intrare. Chiar in acel moment , Xaphan incepe sa urle.

- AALYAH , TRECI AICI CHIAR ACUM !

Ma fac invizibila , lipindu-ma de perete. Usa era inca deschisa. Il vad pe Xaphan coborand scarile in graba , cautandu-ma cu privirea. Cand vede usa deschisa , iese repede afara , incepand sa alerge spre casa mea. Ranjesc , inchizand usa cu cheia. Ma fac vizibila din nou , intinzandu-ma. Acum casa lui e a mea. Merg pana in bucatarie fericita , deschizand un dulap. Vad acolo un pachet cu pufuleti. Il iau , deschizandu-l si incepand sa mananc. Invatati de la mine: Mancati mereu sanatos ! Plec in living , trantindu-ma pe canapea. Aprind televizorul gigantic , umplandu-mi gura cu pufuleti. Aud un sunet cunoscut din camera lui Xaphan. Ma ridic de pe canapea , urcand scarile. Intrand in camera lui , imi vad telefonul sunand. Ranjesc , aducandu-mi aminte de ultima mea convorbire telefonica in care imi bateam joc de Xaphan.

- Salut , iubire. spun eu cu o voce seducatoare , raspunzand la apelul lui Xaphan.

- Aalyah , unde esti ? intreaba el exasperat.

- Ghici. zic eu cu buzele tuguiate , chiar daca el nu ma poate vedea.

Xaphan incepe sa maraie enervat.

- Unde. Esti ? intreaba el.

- Sunt acasa. zic eu , abtinandu-ma sa nu rad.

Am mai spus ca acum casa lui Xaphan e a mea. Deci , sunt acasa.

- Sigur ? intreaba el suspicios.

- Nu ai incredere in mine , nesimtitule !? incep sa tip eu cu o voce pitigaiata.

Xaphan pufneste amuzat , inchizand apelul. Surad , punandu-mi telefonul in buzunarul pantalonilor. Abia astept sa ii vad reactia cand el va descoperi ca eu nu sunt in casa mea. Vreau sa ies din camera , insa ceva imi atrage atentia. Soarele bate fix spre niste carti de pe un raft , iar ceva din spatele cartilor straluceste. Ma apropii curioasa , dand cartile la oparte. Vad o cutie mica , din lemn. Pare foarte veche. Are trei pentagrame pe capac. Ma intreb ce e inauntru. Intind mainile , deschizand cutia. Inauntru ma asteptam sa fie bijuterii , insa nu. Pe fundul cutiei era un buton gri. Sa il apas sau nu ? Daca explodeaza casa ? Dau din umeri , apasand butonul. Podeaua incepe sa se cutremure putin , eu aproape cazand pe jos. Dulapul pe care este cutia se misca la oparte , lasand la vedere niste scari care duc in jos. Privesc uimita spre scari , insa este prea intuneric ca sa pot vedea ceva. Formez o flacara in mainile mele , incepand sa cobor scarile abrupte.

Cu cat cobor mai jos , cu atat se face mai frig. Flacarile formau umbre stranii pe peretii din piatra , ele speriindu-ma putin. E super ciudat locul asta. In scurt timp , observ in fata mea o usa din lemn. Merg pana la usa , inghitind in sec. O deschid incet , intrand inauntru. O camera si mai ciudata mi se arata in fata ochilor. Mai multe torte sunt pe pereti , luminand camera. In mijlocul peretelui din dreapta mea e un birou cu niste foi pe el si cateva carti. In jurul biroului sunt dulapuri imense pline de carti ce par antice. In fata mea , pe un piedestal de piatra , e un glob transparent cu o chestie mov inauntru. Pe peretele opus biroului e un portal. Merg incet pana la el , apasand cu degetul pe micul dreptunghi ce arata diverse locuri in care ma pot teleporta. In aer apare o lista de orase de care nu am mai auzit pana acum , inclusiv Yroni si Atax Obitus. Ochii mei se maresc. Parca nu existau portale care duc spre Atax Obitus... Ma incrunt , intorcandu-ma pe calcaie. Ajung in fata biroului , examinand foile. Vad desene stranii si , oricat de ciudat ar suna , emana o putere destul de mare. Deschid una dintre cartile de pe masa. Aceleasi desene. Aici e scris intr-o limba antica , pe care eu nu o cunosc. Oftez , mergand pana la globul transparent. Il ating cu mana , insa nimic nu se intampla. In cap imi vine o idee. Imi pun intreaga palma pe glob.

- Xaphan. spun eu.

Chestia mov din glob incepe sa se miste , formand o imagine. Il vad pe Xaphan indreptandu-se spre casa mea. Imi maresc ochii uimita.

- Odin. spun eu , punand din nou palma pe glob.

In glob apare Odin ce statea asezat pe un tron , avand un pahar de vin in mana. El privea linistit cum un barbat era torturat. Imi inchid ochii strans , nevrand sa privesc asta. Ma departez de glob speriata. Ce naiba ascunde Xaphan ?