Elementul Cautat

Capitolul 28

- Stai ca nu inteleg. spun eu total confuza.

- Aalyah , tocmai ti-am aratat cele mai simple semne. zice Xaphan exasperat.

- Magia asta antica e prea grea. zic eu incruntata.

- E magie straveche. ma corecteaza baiatul , dandu-si ochii peste cap.

Eu si Xaphan suntem in camera secreta din casa lui , unde el tine toate chestiile legate de magie straveche. Am inteles ca aceasta magie era folosita cand Xaphan se nascuse. Din cauza asta se numeste "straveche". Ambii stam la birou si Xaphan incearca sa ma invete cate ceva despre desenele alea stranii. E mult prea greu pentru mine !

- Asculta-ma. Cercul inseamna aparare. spune el , desenand pe o foaie un cerc.

Am mai invatat ca aceste desene nu se fac cu un pix sau un creion. Iti trebuie o cerneala speciala care contine particule dintr-o substanta pe care nu mi-o amintesc. Avea o denumire ciudata.

- O linie verticala inseamna putere. spune Xaphan , desenand deasupra cercului o linie.

- Oh , uite. Seamana cu un unicorn. zic eu chicotind.

- Nu seamana cu un unicorn ! spune Xaphan , privindu-ma plictisit.

- Ba da ! Daca privesti din alt unghi , seamana cu un...

- Taci ! maraie Xaphan , facandu-ma sa ranjesc.

Il privesc amuzata. Imi musc obrazul ca sa nu rad si ma concentrez la foaie.

- Linia orizontala inseamna rezistenta. spune el.

- Deci , daca as pune orizontal un bat deasupra capului tau , tu ai deveni mai rezistent la ploaie ? intreb eu.

- Nu asa folosesti magia straveche ! se rasteste Xaphan.

- Vrei sa iau cu mine cate trei kilograme de cerneala "speciala" non-stop ca sa o folosesc daca trebuie ? Ar trebui sa ma pot folosi de orice ! zic eu revoltata.

- Gata ! M-am saturat ! striga Xaphan exasperat , ridicandu-se de pe scaun.

Imi dau ochii peste cap , insa renunt si il urmez pe Xaphan. Acest tip de magie cu siguranta nu e pentru mine. Baiatul deschide usa camerei , frigul intrand inauntru. Merg inainte , insa , fara sa vreau , ma lovesc cu cotul de dulapul plin de carti.

- Auu ! ma plang eu , punandu-mi palma pe cot.

Xaphan se apropie de mine ingrijorat , luandu-ma incet in brate. Observ ca o carte a cazut pe jos , fiind deschisa. Ma departez de Xaphan , aplecandu-ma ca sa iau cartea. In ea este scris in acea limba straveche , asa cum ma asteptam. Zaresc un desen in mijlocul paginii. La inceput , desenul era blurat si nu intelegeam ce e desenat. Apoi , liniile si-au schimbat forma si s-au miscat pentru a forma doua desene. In primul desen erau aratate trei chei , iar in celalalt desen era desenata o flacara. Privesc atenta desenele , parandu-mi mult prea cunoscute.

- Vezi , aici sunt cateva din formele pe care ti le-am aratat. spune Xaphan , aratandu-mi un anumit loc de pe pagina.

- Xaphan , acolo nu e nici o forma. Nu vezi ? intreb eu confuza.

- Ce sa vad ? Pe pagina sunt descrise niste vraji si desenele vrajilor ! zice el.

- Ba nu. Sunt niste chei si o flacara.

Xaphan isi pune mana pe fruntea mea , intrebandu-ma daca ma simt bine. Simt o intepatura usoara in piept , apoi nu mai vad bine. Totul e in ceata. Imi inchid ochii , auzind vocea lui Xaphan foarte departe. Prin fata ochilor mi se deruleaza anumite secvente. Un pod lung , un palat negru , un cer rosu si multe flacari. Imi scutur capul , deschizand brusc ochii. Xaphan ma priveste extrem de ingrijorat , miscandu-ma usor. Imi simt corpul cum incepe sa arda. Ma incrunt confuza. De ce arde ? Opresc focul de pe corpul meu , privind in jos. Imi maresc ochii speriata. Cat timp corpul meu ardea , a inceput sa arda si cartea lui Xaphan pe care eu o tineam in mana. Fac repede focul sa dispara , insa era prea tarziu. Paginile cartii erau arse. Privesc in sus , vazandu-l pe Xaphan enervat.

- I-Imi pare rau. Nu stiu de ce am inceput sa ard ! imi cer eu iertare.

- Realizezi cate informatii importante tocmai ai distrus ? intreaba el , privindu-ma fix in ochi.

- Dar... Stii ce era in carte , nu-i asa ?

- Nu stiu ! se rasteste el. Am citit abia cateva pagini !

- Xaphan... Cand am vazut desenele alea din carte , am avut un fel de viziune. Era un palat , un pod si mult foc. Cred ca...

- Nu am nevoie de scuzele tale. maraie el , iesind din camera.

- Xaphan , stai ! spun eu , fugind dupa el.

Insa el deja a disparut. Imi las capul in jos , privind cartea arsa. Simt cum lacrimile se aduna in ochii mei , insa clipesc des ca sa le alung. Chiar nu stiu ce s-a intamplat si de ce am inceput sa ard. Totul s-a intamplat foarte rapid. Oftez si incep sa merg incet pe holul lung. Urc scarile care duc in camera lui Xaphan. El nu este in camera. Deschid usa , apoi merg pana la parter.

- Xaphan ? intreb eu , in speranta ca imi va raspunde. Imi pare rau...

Ies din casa lui , lumina soarelui incalzindu-ma. Privesc in urma , insa nici urma de Xaphan. Imi las capul in jos , indreptandu-ma spre casa mea. Trebuie sa gasesc vreo metoda sa repar cartea si Xaphan sa ma ierte. Desigur ! Sa repar cartea ! Stiu o vraja care repara obiecte distruse. Imi va lua multa energie , insa merita.

Incep sa alerg , trecand in viteza pe langa vrajitori. Toate blocurile si copacii sunt ca o umbra pe langa mine. Vad in departare casa mea. E bine ca distanta nu e mare intre casa mea si casa lui Xaphan. Sunt doar vreo zece minute de mers. Ajung in fata casei , asa ca deschid usa. Ii vad in living pe Kroy si Ruth , cei doi intorcandu-si capul spre mine. Plec in camera mea fara sa ii salut. Inchid usa cu cheia , punand cartea pe birou. Am nevoie de concentratie. Ma asez pe scaun , privind atenta cartea. Imi ridic mainile deasupra ei si imi inchid ochii. Soptesc cuvinte in latina. Ma incrunt , simtind cum o mare parte din energie imi trece prin maini , apoi pleaca spre carte. Simt mici flacari printre degetele mele. Deschid incet ochii , vazand in jurul cartii zeci de firisoare albe ce o reparau. Oftez , lasandu-ma moale pe scaun. Imi indrept privirea spre trandafirul pe care Xaphan mi l-a dat. Imi musc obrazul , cateva lacrimi scurgandu-se pe obrajii mei. Sper sa ma ierte. Nu suport gandul ca el sa fie suparat pe mine , sau , mai rau , sa nu mai vrea sa stea cu mine. Probabil ca el s-a simtit la fel cand eu eram suparata pe el. Incep sa inteleg aceasta legatura intre noi doi si faptul ca nu putem trai unul fara celalalt.

Privesc cum flacarile se misca printre petalele trandafirului , amintindu-mi de acea viziune si de desenele din carte. Erau niste chei langa o flacara , iar in viziune era un palat , un pod si flacari. Imi sunt foarte cunoscute... Care este locul cu cel mai mult foc ? Imi dau o palma peste fata cand imi dau seama de ceva. Locul cu cel mai mult foc este Yroni , taramul demonilor. Palatul si podul ala sunt din Yroni , unde am stat si eu cateva saptamani. Iar cheile sunt cateva dintre obiectele care il pot omori pe Odin ! Trebuie sa plec in Yroni cat mai curand !

Ma ridic in picioare , mergand spre dulap. Iau de acolo niste haine si alte lucruri necesare , punandu-le intr-un ghiozdan. Pun ghiozdanul langa pat. Privesc pe geam , vazand ca incepe sa se insereze. Maine plec in taramul demonilor. Ma intind pe pat , punand patura peste mine. In scurt timp , somnul ma acapareaza.

* * *

Imi musc buza frustrata , stand in fata casei lui Xaphan. Cat timp am dormit eu , cartea a fost reparata , asa ca am venit sa i-o dau lui Xaphan. Am ghiozdanul cu mine pentru ca o sa plec in Yroni dupa ce ii dau cartea. Mi-e frica de reactia lui. Oare e inca suparat pe mine ? Macar o sa vorbeasca ? Nu stiu... Ma apropii de usa , batand in ea. Astept sa vina el si sa o deschida. Zaresc pe fereastra lumina aprinsa in bucatarie. Imi las capul in jos. Nu vrea sa ma vada.

- Xaphan ? Deschide usa , te rog. il rog eu.

Nici un sunet. Oftez. Imi folosesc puterea speciala , corpul meu devenind acum fantomatic. Trec prin usa inchisa de parca ea nu exista. Plec in living , lasand cartea pe masuta de sticla.

- Imi pare rau. spun eu din nou.

Trec prin perete , ajungand afara. Corpul meu ia foc , eu incepand sa fug spre portal. Yroni , asteapta-ma ca vin !