Elementul Cautat

Capitolul 17

- Esti atat de sigura ca nimeni nu ma place ? intreaba Xaphan incet , apropiindu-si fata periculos de mult de a mea.

Inima imi batea nebuneste si credeam ca el o sa o auda. Il plac pe Xaphan , oricat de ciudat ar suna asta. Ma simt incredibil de bine cand sunt langa el. Nu am simtit asa ceva nici cu Andrew. Asta face situatia si mai stranie.

- Sunt sigura , Xaphy. Viseaza in continuare. spun eu aroganta , departandu-ma de el.

Inchizand cartea , ma ridic triumfatoare in picioare , incepand sa merg spre centrul orasului. Nu stiu cand o sa vina ziua in care o sa imi accept sentimentele. Probabil niciodata. Daca ar trebui sa aleg intre ego si iubire , mi-as mari ego-ul batandu-mi joc de iubire.

- De ce m-au chemat prostii aia doi ? intreb eu , auzind pasii lui Xaphan in spatele meu.

- Poate pentru ca ai disparut din senin fara sa spui nimanui ? spune baiatul ironic.

- Sunt o prietena perfecta , nu-i asa ? zic eu amuzata , imitand-o pe Ruth.

- N-am vazut o persoana mai buna si magnifica decat tine in toata viata mea. spune Xaphan sarcastic. Oh , si viata mea a fost foarte lunga !

- Mosul Xapha. zic eu incepand sa rad.

- Hei ! spune el indignat , impingandu-ma.

- Cate milenii ai ? intreb eu in batjocura.

Xaphan ramane pe ganduri , incepand sa numere ceva pe degete.

- Vreo zece milenii. Nu mai tin minte. zice el confuz.

- Ai doar zece mii de ani. Ce putin ! zic eu sarcastica.

- Dar arat fenomenal pentru varsta mea. spune el arogant.

- Cred ca strabunicul meu arata de sute de ori mai bine decat tine. pufnesc eu.

- Corpul meu e de nota zece.

- Da , daca numaram pana la o suta. zic eu ranjind.

Xaphan imi arunca priviri acide. Ranjesc larg. L-am facut sa taca. Progres. Daca o tin tot asa , in cateva luni o sa moara din cauza nervilor provocati de mine. Heh , daca moare o sa ii fur casa si masina. Paturile sunt foarte comfortabile in casa lui... Ma lovesc brusc de cineva , aproape cazand pe jos.

- Priveste pe unde mergi ! Aproape m-ai dat jos ! aud o voce cunoscuta spunand.

Imi ridic capul in sus , vazandu-l pe Andrew. El ma priveste enervat , impingandu-ma. Imi pun brusc piciorul in fata lui , Andrew impiedicandu-se si cazand pe jos.

- Nu crezi ca ai cam mult tupeu dupa cate mi-ai facut ? intreb eu dezgustata.

- Am obosit , Aalyah ! Nu mai vreau sa fiu catelusul tau si sa imi cer iertare non-stop ! Am propria viata ! M-am saturat de tine ! se rasteste el , ridicandu-se in picioare.

Xaphan vine in fata mea , lovindu-l pe Andrew cu pumnul in nas. Firisoare de sange incep sa se scurga pe fata Elementului.

- Te-ai saturat de Aalyah , huh ? De viata nu te-ai saturat ? intreaba baiatul furios.

Xaphan il tranteste pe Andrew de pamant , lovindu-l de mai multe ori pe Andrew. Cel din urma incearca sa riposteze , insa nu reuseste. Corpul lui Andrew se umple rapid de sange. Apa a ajuns la mila Focului. Ce rusine ! Insa o merita din plin.

- Fugi la mamica si taticul ! Stiu ca vrei asta ! Probabil doar ei te mai suporta ! pufneste Xaphan.

Ochii rosii al Focului il tintesc pe Andrew cu ura , venele negre de sub ochii lui pulsand de furie. Apa incearca sa se ridice si sa atace , insa Xaphan il loveste cu piciorul in abdomen , Andrew ramanand pe pamantul tare.