Elementul Cautat

Capitolul 6

Ies din tunel gafaind. Am alergat cat de repede am putut. Am obosit mult , fiind si faptul ca stau invizibila de frica sa nu ma gaseasca Xaphan. Nu am chef de el. Poate mai tarziu. Acum tot ce vreau sa fac e sa ma intorc in Dabrus , la Elemente. Merg pana sub gaura prin care am cazut aici. Privesc in sus. Nu pot vedea capatul. Gaura asta are cativa kilometri , sunt sigura. Cum naiba o sa ajung sus ? Privesc in jurul meu , insa vad doar flacari. Poate ca ele sunt salvarea mea. Imi strang mainile pe armele lui Xaphan , ele transformandu-se in mici stelute ce au intrat in semnul Elementelor. Nu trebuie sa stie toti de ele. Deja sunt ale mele. Saracul Xaphan. Va vrea sa ma atace si nu va avea cu ce. Dar asta lucreaza in favoarea mea , nu-i asa ?

Ma fac vizibila. Intind mainile spre pamant. Flacarile de sub mine se maresc , apucandu-ma strans de picioare si de talie. Ridic mainile in sus. Flacarile incep sa creasca , luandu-ma si pe mine cu ele. Aud de jos sunete puternice , de parca ceva se tranteste de pamant de zeci de ori. Probabil e Xaphan ce vine dupa mine. Meh , prea tarziu. Ranjesc , facand flacarile sa prinda viteza. In scurt timp , locul ala pare din nou un punct stralucitor. Flacarile astea se misca atat de repede. Parca ma teleportez. Si asta imi aminteste de Andrew. Sper ca macar el sa isi mai aminteasca de mine. Ma intreb daca Elementele cred ca eu am murit... Probabil asta cred. Oh , voi avea multe de explicat cand ajung in Dabrus. Merita. Daca pot sta din nou cu Elementele , merita.

Peste vreo zece minute in care m-am tot gandit la Elemente , vad deasupra mea niste linii albastre. Probabil e cerul ce se zareste prin pamantul care a acoperit groapa asta. Imi impreunez mainile , aruncand spre pamant bile uriase de foc. Arunc vreo cinci , pamantul crapandu-se abia atunci. Ma feresc de bucatile mai mari de pamant , avand grija sa nu imi cada in cap. Imi iau avant , sarind prin crapaturi. Ma tin de pamant , ridicandu-ma incet in picioare. Dau usor din mana , facand focul ce m-a adus aici sa dispara. Ma departez de groapa. Nu vreau sa cad din nou acolo.

- Aalyah ! aud pe cineva tipand.

Ma intorc in spate , vazand-o pe Ruth ce alerga spre mine. Ea isi arunca bratele in jurul meu , strangandu-ma puternic in brate. O bat usor pe spate ca sa o linistesc.

- Mi-am facut atatea griji ! Credeam ca o sa te pierd ! zice ea.

- Doamne fereste ! Femeie , sunt vie ! Ce ma strangi asa !? ma rastesc eu , indepartand-o.

- Ai cazut in ditamai groapa , ce voiai sa fac ? Sa stau acasa si sa mananc tot frigiderul ? Scuze , nu ma cheama Aalyah. zice Ruth incruntata.

- Eu asa aveam sa fac. zic eu , ridicand umerii.

O iau pe Ruth de brat , tragand-o dupa mine. Incep sa merg spre casa mea din Atax Obitus. Ii voi povesti ei si lui Kroy in camera , departe de vazul tuturor. Nu o sa dau explicatii tuturor persoanelor din oras.

- Stai asa , ce ai vazut acolo ? ma intreaba Ruth.

- Iti zic in camera. spun eu , mergand mai repede.

- De ce ? intreaba ea exasperata.

- Nici tu nu mi-ai zis raspunsul intrebarilor date de mine cand am ajuns aici. ii zic eu , zambind triumfatoare.

Cu asta Ruth a tacut. In scurt timp am ajuns in fata cladirii. Deschid usa , intrand cu Ruth pe urmele mele. In stanga , pe o canapea , il vad pe Kroy ce sta tolanit , jucandu-se cu niste flacari. El isi intoarce privirea spre noi , marindu-si ochii cand ma vede.

- Aalyah ? Cand ? Cum ? Esti aici ? De ce ? De cand ? Cee ? intreaba el zapacit.

- Nu e timp de discutii. Am ceva important de spus. zic eu.

Ruth se aseaza langa Kroy pe canapea. Eu vin in fata lor.

- Deci , groapa in care am cazut are kilometri intregi. La sfarsitul ei se afla un loc plin de foc. Acolo sta Xaphan. Nu stiu daca l-ati vazut vreodata , insa arata ingrozitor. Mai pe scurt , pana si Kroy arata mai bine decat el. zic eu.

- Hei ! zice Kroy indignat.

- Cand am cazut eu , a cazut si sabia lui Xaphan. Cand l-am intalnit , i-am luat cealalalta arma. Un fel de lant ce ardea. spun eu , facand armele lui Xaphan sa apara. L-am santajat pe Xaphan. Am zis ca nu ii dau armele daca nu imi zice cum sa scap din Atax Obitus. Xaphan mi-a zis ca in munti se afla un portal.

- Esti incredibila. murmura Ruth uimita.

Fac armele lui Xaphan sa dispara , ranjind.

- Ruth , ii maresti ego-ul si asa prea mare. zice Kroy.

- Mai mare decat mintea ta. spun eu zambind.

Kroy ma omoara din priviri. Zambesc inocent.

- Eu plec in Dabrus si vreau sa va iau cu mine. Asta daca nu vreti sa ramaneti in orasul asa de toata rusinea. zic eu.

- Cum indraznesti sa imi numesti casa asa !? zice Ruth enervata , ridicandu-se in picioare.

- Numesc cum vreau pe oricine vreau. marai eu.

Simt cum starea mea de bine se strica. Ochii mei devin rosii din cauza furiei ce imi pulseaza prin vene. Micile furnicaturi de sub ochii mei semnifica faptul ca venele mi s-au facut negre.

- De ce mi-ar pasa de voi ? Puteti sa stati in orasul asta , cu celelalte Focuri , linistiti , pana o sa va saturati de viata. Spre deosebire de voi , eu am pe cineva care ma asteapta acasa. zic , mai mult marai eu , pufnind.

Ochii lui Ruth stralucesc din cauza lacrimilor. In adancul sufletului simt un mare regret pentru ca am facut-o sa planga , insa in momentul asta , cand demonul e la putere , nu imi pasa. Nu regret absolut nimic. Ma intorc pe calcaie , iesind rapid din casa. Imi folosesc puterile ca sa ma misc mai repede. Corpul meu ia foc , capatul flacarilor fiind negru. In cateva secunde apar in fata muntilor inalti. Nici nu stiam ca ma pot misca atat de repede. Aveam dreptate. Furia alimenteaza sufletul , facandu-te de neoprit.

*  *  *

In aproximativ o ora am reusit sa ajung in spatele muntilor. Nu stiu de ce am facut asta. Pur si simplu am facut-o. In acest timp am reusit sa ma calmez. Voiam sa ma intorc sa imi cer scuze de la Ruth , insa am ajuns prea departe ca sa fac asta. Dorul de casa e prea puternic.

Imi ridic privirea , vazand o pestera in munte. Sper ca portalul sa fie acolo. Imi pun mainile pe niste pietre , incepand sa ma catar pe munte. Pun piciorul pe o bucata de piatra mai mare , insa ea cade , facandu-ma sa tresar speriata. Mai bine as fi atenta. Daca nu am murit in lupta cu Lucas , nu vreau sa mor pentru ca am cazut de pe un munte. Iau o gura mare de aer , punandu-mi mainile pe deschizatura prin care se intra in pestera. Ma trag incet in sus , intrand in pestera. Peste tot era intuneric si racoare. Aprind o flacara mica. In fata mea se afla portalul mult-cautat. Ma apropii rapid de el. Langa portal se afla un mic dreptunghi. Apas pe el. Singurele locuri aparute sunt Dabrus si Yroni , taramul demonilor. Apas pe Dabrus. Portalul tremura putin , apoi incepe sa se invarta. Trec prin el. Un tiuit puternic se aude , eu ametind pentru moment. Simt cum sunt aruncata pe ceva tare. Deschid ochii pe care i-am tinut inchisi pana acum. Ma ridic in picioare , privind in jur. Sunt intr-o incapere murdara , urat mirositoare. Recunosc camera asta. Am mai fost pe aici. Zambesc larg , iesind afara. Fata mi se lumineaza , iar sufletul parca mi se incalzeste. Sunt in Dabrus. Doamne , sunt in Dabrus. Chicotesc fericita. Privesc in jur , vazand orasul meu. O briza calda imi da parul pe spate. Stai , ce ? Briza calda ? Am stat in Atax Obitus aproape o luna , asta insemnand ca trebuia sa fie iarna. Insa pare ca e primavara. Nu inteleg...

Niste rasete se aud in stanga mea. Imi intorc privirea , vazand-o pe Alissa , Aaron , Andrew si inca o fata pe care nu o cunosc. Elementele nici macar nu ma privesc.

- Cate odata am impresia ca vreti sa ma ingrasati pentru Craciun. zice fata , zambind larg.

Elementele incep sa rada. Andrew saruta fata , continuand sa chicoteasca. Zambetul de pe fata imi dispare , fiind inlocuit de cateva lacrimi reci. Andrew tocmai a sarutat-o ?

Vreau sa va urez un an nou fericit tuturor ! Fie ca 2019 sa fie un an prosper , plin de bunatate si fericire. Sa fie un an mai bun decat 2018. Multumesc pentru ca imi cititi cartea. Primul volum a strans peste cincizeci de mii de vizionari , iar acest volum creste tot mai mult cu fiecare zi. Va iubesc mult ! ♡