Elementul Cautat

Capitolul 26

Privesc socata in jurul meu , nevenindu-mi sa cred ce se afla in camera asta. Ce ascunde Xaphan ? Ce sunt toate chestiile astea ? Merg incet pana la birou , vazand acele foi cu desene stranii. Deschid micul sertar , privind interiorul lui. Acolo se afla un singur jurnal , cu coperta neagra. Sincer , ma asteptam ca inauntru sa fie vreun obiect magic sau ceva de genul. Dar nu. Iau jurnalul in maini , deschizandu-l. Pe prima pagina este scris in limba aceea straveche. Rasfoiesc jurnalul , vazand cuvinte peste cuvinte. Eram pe cale sa renunt , insa am vazut pe o pagina un singur cuvant scris intr-o limba pe care o cunosc. Am vazut numele meu. "Aalyah".

Inspir adanc , aerul din camera incalzindu-se. Flacari mici apar pe bratele mele , eu simtind cum ochii mei isi schimba culoarea. Arunc jurnalul cu putere pe jos , un sunet puternic auzindu-se in intreaga incapere. Xaphan scrie acolo ceva despre mine ! Probabil intregul jurnal imi este dedicat. Si eu ca o proasta am avut incredere in el. Marai puternic , podeaua vibrand usor. Trantesc usa de perete , incepand sa alerg pe hol. Nu mai am nici un chef sa imi bat joc de Xaphan si sa stau la el acasa. M-a mintit tot timpul asta. Vad scarile in fata mea , asa ca le urc cat de repede pot. Imi aud telefonul sunand , insa il ignor. Probabil e idiotul ala. Zambesc amuzata , amintindu-mi cand mi-a spus ca ma iubeste. Si atunci a mintit ? Mai mult ca sigur. Imi iau avant , intrand inapoi in camera lui Xaphan. Ma intorc spre scari. Incerc sa misc dulapul inapoi deasupra lor , insa nu reusesc. Nu am idee cum se inchide locul asta. Pufnesc , dand din umeri. Merg spre usa , zarindu-mi reflexia in oglinda. Ochii mei sunt de un rosu sangeriu , parca avand flacari in ei. Venele negre pulseaza rapid sub ochii mei , ranjetul adaugand la infatisarea mea infricosatoare. Ies pe hol , coborand scarile si iesind din casa. Observ ca afara aproape este intuneric , singura sursa de lumina fiind luna si cele cateva stele. Din reflex , incep sa ma indrept spre casa. Ma opresc in mijlocul drumului. Acasa sunt Ruth , Kroy si Xaphan. Nu vreau sa stau cu ei.

Imi schimb directia , indreptandu-ma spre blocurile parasite de la periferia orasului. Locul ala este extrem de sumbru. Perfect. Corpul meu incepe sa arda. Alerg rapid , trecand in viteza pe langa blocuri si copaci. Vrajitorii ma privesc ingroziti , dandu-se in spate speriati. Doar nu vezi in toata ziua o nebuna ce arde alergand pe strazi.

In scurt timp , ajung in fata blocurilor parasite. Sunt vreo zece blocuri , negre si extrem de vechi. Unele dintre ele sunt pe cale sa se darame. Imi place locul asta. Noaptea arata si mai infricosator. Ma sprijin de un perete , inspirand adanc. Flacarile de pe mine dispar , lasand frigul sa ma acapareze. Aud un tipat puternic de femeie , apoi strigate de ajutor. Merg confuza spre locul din care s-a auzit tipatul. Cu cat ma apropii mai mult , mirosul de sange se intensifica. O iau la stanga , vazand o femeie pe jos si cineva aplecat peste ea. Zaresc pete de sange pe pamant. Ma apropii mai mult. Femeia pare deja moarta. Analizez cealalta persoana. Par saten , corp puternic. Imi pare atat de cunoscuta... Ranjesc cand imi dau seama cine e.

- Uite pe cine avem aici ! spun eu amuzata.

Persoana tresare , intorcandu-se spre mine. El isi mareste ochii.

- Aalyah ? intreaba el surprins.

- In carne si oase. zic eu , privindu-l.

- Dar... Erai ranita si slabita cand te-am vazut ultima data. Abia daca stateai treaza.

- Spre deosebire de tine , eu nu cedez atat de usor , Andrew. zic eu , spunand numele lui cu dezgust.

Andrew inghite in sec , analizandu-ma. Arat destul de intimidant. Ma apropii incet de el , Andrew departandu-se speriat.

- Felicitari. Ti-ai salvat mama de vanatori. Intr-adevar , o fapta de laudat. spun eu sarcastica.

- Aalyah , inceteaza. zice Andrew.

- Ce am facut , puisor ? Te-am speriat ? intreb eu amuzata.

- Ma faci sa ma simt de zeci de ori inferior tie. zice Andrew tremurand.

- Asta pentru ca imi esti inferior , javra ! ma rastesc eu.

Ma apropii rapid de el , dandu-i un pumn in nas. Firisoare de sange se scurg pe fata lui. Flacari incep sa arda pe corpul meu , vampirul departandu-se de mine. Il lovesc cu piciorul in abdomen , facandu-i o arsura puternica. El urla de durere. Continui sa il lovesc cat de tare pot. In cateva secunde , Andrew cade la pamant , avand rani pe tot corpul.

- Simte tot ce am simtit si eu din cauza ta , prostule. Nu iti meriti titlul de Element. Sub pamant e locul tau , langa restul vrajitorilor pe care i-ai omorat ! tip eu.

- Imi pare rau... Nu am vrut... sopteste el , lacrimi formandu-se in ochii sai.

Incep sa rad din cauza scuzelor sale jalnice. Imi apropii fata de fata lui , privindu-l fix. Ochii mei rosii se reflecta in ochii sai , eu observand frica lui.

- Aalyah , te rog. T-Te iubesc si stiu ca si tu o faci. murmura el.

- Te urasc , Andrew. marai eu dezgustata.

Imi strang pumnul , flacari rosii aparand printre degetele mele. Sabia imi apare in mana. Cu o miscare simpla , sabia mea ajunge in pieptul lui Andrew. Gura lui se deschide , iar ochii se maresc. Ma departez de el , luandu-mi sabia. Corpul lui Andrew se lasa moale pe pamant. Apa a ajuns omorat de fata pe care el a distrus-o. Asta merita. Pocnesc din degete , el luand foc. Ma intorc pe calcaie , auzind focul cum arde. Am scapat de o povara.

* * *

Cateva raze de soare imi bat in ochii. Ma stramb enervata , deschizandu-mi ochii. Ma intind prin pat. Aseara , dupa ce l-am omorat pe Andrew , am venit acasa. Nimeni nu era aici. Probabil ca au plecat sa ma caute. Macar nu a trebuit sa le explic unde am fost si ce am facut.

Ma ridic in picioare , mergand spre baie. Dupa ce imi termin rutina de dimineata , ma imbrac in niste haine comode si ies din camera. Nu aud nici un zgomot prin casa. Ma indrept incet spre camera lui Ruth si Kroy , crezand ca inca dorm. Deschid usa , insa nimeni nu este in camera. Ii caut prin casa , insa nici urma de ei. Probabil ca sunt la Xaphan sau in oras.

Intru in bucatarie , deschizand frigiderul. Iau sticla cu lapte si cerealele mele preferate. Ma asez la masa , insa un sunet straniu se aude. Ma intorc brusc , vazand o umbra in spatele meu. Caut cu privirea umbra , insa nu o mai vad. Ma ridic in picioare , iesind incet din bucatarie. Sabia imi apare in mana. Pentru cateva secunde , vad umbra din nou. Apoi o mana ma imobilizeaza , iar alta mana imi acopera gura ca sa nu tip.