Elementul Cautat

Capitolul 35

- Colierul e in Atax Obitus... spune Xaphan , privind atent desenele de pe hartie.

- Chiar ? intreaba Kroy uimit.

Xaphan aproba. Privesc hartia , incercand sa imi dau seama la ce se tot uita el. De ce pare atat de abatut ?

- Frate , vreau si eu sa merg cu voi ! se plange Kroy.

- Nu , tu stai aici. zic eu triumfatoare.

Eu si Xaphan suntem cei mai puternici. E mai bine sa plecam noi sa gasim obiectele , pentru ca nu e riscul atat de mare ca sa fie cineva omorat. Probabil o sa intalnim multe obstacole in aceste mici calatorii.

- De ce ? Tu ar trebui sa ramai aici pentru ca esti cea mai mica ! spune Kroy enervat.

- Ai uitat cine are colierul elementelor ? intreb eu.

- Colierul ala nu inseamna nimic.

- Colierul inseamna multe ! Te-as putea invinge cu usurinta. zic eu.

- Hai sa ne batem ! striga Kroy.

- Calmati-va ! Doar eu... incepe sa spuna Xaphan , insa eu il intrerup.

- Wow , ce e aia de pe degetul mic de la piciorul drept a lui Kroy ? intreb eu.

Kroy priveste in jos speriat , spre piciorul lui. Ranjesc si iau o perna , aruncand-o in el. Baiatul maraie enervat si arunca perna spre mine , insa eu ma dau la oparte.

- Hei ! Ma asculta cineva !? tipa Xaphan , insa noi doi il ignoram.

- Mi-ai stricat coafura ! se rasteste Kroy.

- Care coafura ? intreb eu ranjind.

- Xaphan , unde tii armele ? maraie Kroy.

- De parca ai putea folosi una. zic eu amuzata.

- GATA ! tipa Xaphan.

In living ramane liniste , auzindu-se doar respiratiile noastre. Imi indrept privirea spre Xaphan , neindraznind sa spun ceva. El inspira si expira adanc , calmandu-se.

- Nici unul dintre voi nu va pleca in Atax Obitus. spune el.

- Ce ? De ce !? intreb eu indignata.

- Am trait aproape toata viata mea acolo. Stiu orasul ala la perfectie. Din cauza asta , voi pleca doar eu. zice Xaphan.

- Nu e corect ! Ai stat mereu in groapa aia ! E imposibil sa stii orasul la perfectie. spun eu.

Xaphan se apropie de mine , punandu-si mainile pe obrajii mei. El ma priveste adanc in ochi.

- Eu am construit Atax Obitus , cu ajutorul puterilor mele. Desigur ca stiu fiecare particica din oras. zice el zambind.

Imi maresc ochii. El a construit Atax Obitus ? Pare imposibil ! Oricine ar muri daca ar folosi atata energie.

- Si eu abia pot face un portal... mormaie Kroy.

- Dar... Cum ? intreb eu uimita.

- Cu mult timp in urma , era un vrajitor care detinea o lume intreaga. El era batran si nu mai avea destula energie ca sa poata face ceva cu acea lume. Eu i-am dat o vraja care il putea face tanar pentru totdeauna , iar el mi-a dat acea lume in schimb. Insa vraja era foarte greu de facut , asa ca atunci cand vrajitorul a incercat sa o foloseasca , a murit. Eu m-am teleportat pe taram si am facut acolo trei vraji: prima vraja lasa doar Focurile sa intre in acea lume , a doua vraja nu lasa pe nimeni sa imbatraneasca si a treia vraja nu lasa pe nimeni aflat acolo sa moara. Si pentru ca nici o persoana aflata acolo nu moare , am putut folosi foarte multa energie si am ramas viu. In cele din urma , am denumit orasul Atax Obitus. povesteste Xaphan.

- Ce viata interesanta ai avut ! spun eu razand.

- Ehh , nu a fost chiar atat de interesanta. Ma plictiseam de moarte in "groapa" aia. zice el.

Un telefon incepe sa sune. Dureaza cateva secunde sa isi dea seama Kroy ca telefonul lui suna. El raspunde apelului , eu auzind vocea lui Ruth. Ranjesc si le ascult conversatia. Kroy ma priveste urat si iese din living , apoi aud usa casei inchizandu-se. Imi las capul pe umarul lui Xaphan. Abia acum imi dau seama ca o sa raman singura pentru aproape o saptamana atunci cand Xaphan va pleca , pentru ca timpul trece mai greu in Atax Obitus. Dupa calculele mele , o zi acolo sunt sase zile in Dabrus. Imi pun bratele in jurul lui Xaphan , imbratisandu-l strans. Chiar nu vreau sa plece.

- Ce e cu iubirea asta ? intreaba el amuzat.

- Nu vreau sa stau singura atatea zile cat vei fi plecat. mormai eu cu fata ascunsa la pieptul sau.

- Dar nu vei fi singura ! O sa stai cu Ruth , Kroy... si cu frigiderul. spune el.

Surad si ma lipesc de el. Xaphan ma trage in poala lui , imbratisandu-ma. Ii inspir parfumul. Imi scutur capul brusc.

- Okay , dramatizez asta de parca nu te voi vedea cativa ani. Vei lipsi doar o saptamana. Ma descurc. zic eu.

- Ai dreptate. Acum , hai sa facem ceva de mancare. Mi-e foame !

*  *  *

- Aalyah , da-mi faina , te rog. zice Xaphan , amestecand ceva intr-un bol.

- Sigur.

Iau un pumn de faina , aruncand-o in Xaphan. El ramane impietrit , clipind des. Decid ca nu am aruncat destula faina in el , asa ca mai iau cativa pumni de faina care ajung in parul lui Xaphan. Ranjesc. Eu si Xaphan am vrut sa facem o pizza. El isi batea joc de mine pentru ca nu ajungeam la un dulap de sus , asa ca asta a fost razbunarea mea.

- Ai trei secunde sa fugi. maraie Xaphan.

- Ai trei secunde pana arunc toata faina in tine. zic eu amuzata , imitandu-l.

El se intoarce enervat spre mine. Eu iau pachetul cu faina , indreptandu-l amenintator spre Xaphan. El fuge rapid spre mine , luandu-mi pachetul din maini si varsand toata faina peste mine. Tusesc , faina din gura mea zburand prin aer. Xaphan incepe sa rada.

- Ti-am spus sa fugi , dar tu nu m-ai ascultat. spune el.

Observ pe masa un bol cu ciuperci. Iau cateva ciuperci si le arunc in Xaphan.

- Perfect ! Acum esti o pizza in devenire ! zic eu razand.

- Vrei sa ma mananci ? intreaba el pervers.

Incep sa il injur , apropiindu-ma amenintator de el. Xaphan incepe sa rada si sa fuga de mine prin toata casa.