Elementul Cautat

Epilog

Urc incet scarile din casa lui Xaphan , sperand sa nu ma auda. Dupa ce am lasat Focurile in padure si le-am asigurat cu mancare , am venit inapoi in casa lui Xaphan. Urmatorul si ultimul oras in care trebuie sa plec este renumitul Tebalov. Am si acolo prieteni. Surad , gandindu-ma la ce fata va avea Odin cand va vedea ca sunt vie. Oh , abia astept !

Intru in camera lui Xaphan , vazand ca drumul catre camera secreta nu e acoperit de nimic. Asta inseamna ca Xaphan e acolo. Dau din umeri si incep sa cobor scarile. Oricum sunt invizibila ! Nu ma va vedea. Observ cum flacarile din torte se intind spre mine cand trec pe langa ele. Zambesc scurt si continui sa merg. Usa din capatul holului este deschisa , eu vazandu-l pe Xaphan ce vrea sa iasa. Asta e sansa mea ! Fug silentios si ma strecor pe langa dansul in camera , Xaphan inchizand usa in urma mea. Ranjesc si ma indrept spre portal , setandu-i locatia spre Tebalov. Ma fac vizibila. Dupa ce portalul se face negru , trec prin el , teleportandu-ma in orasul plin de magie neagra.

Vad din nou copacii gri si intunericul din jur , dar de data asta , nu ma mai sperie nimic. Urmeaza sa lupt cu o intreaga armata de vanatori ! Orasul asta e ca si nimic pe langa ce urmeaza sa se intample. Merg cativa pasi in fata , apoi incep sa fluier. Il chem pe bunul meu prieten de aici , Kobaloi. Aud pasi puternici in dreapta mea. Surad cand il vad pe Kobaloi alergand spre mine. Creatura da fericita din coada , doborand cativa copaci. Ma apropii de ea , mangaind-o pe cap.

- Asculta-ma , am nevoie de ajutorul tau. spun eu.

Kobaloi ma priveste curios , miscandu-si incet coada.

- Vanatorii vor ataca orasul in care eu traiesc si vreau sa ma ajuti sa ii inving , bine ?

Creatura aproba fericita. Inca nu inteleg cum o creatura ce arata in felul asta poate fi atat de blanda...

- O sa ii ataci atunci cand iti spun eu , okay ? intreb eu.

Kobaloi isi intinde capul spre mine ca sa il mangai inca o data. Zambesc scurt , apoi ma departez putin de creatura. Imi intind mainile in fata si incep sa soptesc o vraja. Un fum purpuriu apare in fata mea , apoi el incepe sa se invarta. Imi departez larg mainile , marind portalul ca sa incapa si Kobaloi. Mai spun o vraja scurta ca portalul sa nu ne duca pur si simplu in Dabrus , insa , mai exact , in padure. Nimeni nu trebuie sa il vada pe Kobaloi pana ataca vanatorii. Ar fi un haos total.

Ii fac semn creaturii sa vina cu mine , apoi trecem amandoi prin portal. Ajungand in padure , un vant rece imi da parul in spate. Ma incrunt , avand un sentiment ciudat. Imi iau avant si ma catar pe un copac. Privesc intreaga padure de la inaltimea asta. Un singur lucru imi atrage atentia. In departare se vad o multime de persoane. Sunt vanatorii ! Momentul luptei a venit !

Sar jos din copac si incep sa alerg spre locul unde stau Focurile ca sa le anunt ca vin vanatorii. Kobaloi ma urmeaza , alergand la fel de repede ca mine. In mai putin de un minut ajung in mica poienita unde sunt Focurile , insa ramas surprinsa sa il vad si pe Lucas acolo.

- Doamne fereste ! zice demonul ingrozit cand il vede pe Kobaloi.

- Vin vanatorii ! strig eu gafaind.

- Stim. Lucas ne-a spus. spune unul dintre Focuri.

- Armata de demoni e deja in oras. E ascunsa de intuneric printre niste blocuri. Ma gandeam sa ascund asa si Focurile , apoi sa luam vanatorii prin surprindere. Atacam cand ne zici tu. spune Lucas.

- Okay. aprob eu. Sa mergem pana nu e prea tarziu.

Lucas ne teleporteaza pe toti in oras , unde ascunde rapid Focurile inainte sa ii vada cineva. Demonul pleaca alaturi de armata sa. Eu si Kobaloi stam invizibili intre doua blocuri. Observ cum in centrul orasului se aduna tot mai multi vrajitori , majoritatea speriati. Ii vad pe Xaphan , pe Ruth si pe Kroy in fata vrajitorilor. Aratau ingrijorati. Si eu as fi ingrijorata daca as vedea o armata atat de mare de vanatori , insa stiu ca o sa reusim. Imi strang pumnii , inima batandu-mi rapid. E normal sa spun ca abia astept sa atac vanatorii si sa ii omor ?