Capitolul 23

3.4K 239 58
                                    



Prin fata ochilor imi apar turnuri inalte ce parca strapung norii. Cerul este rosu , iar cateva fulgere negre aproape ca se lovesc de pamant. Un obiect vine rapid spre acele turnuri. Pare ca zboara cu viteza luminii. Obiectul se loveste brusc de un geam , spargandu-l. Privind mai atent , observ ca e o carte. O carte foarte veche. Acea carte pluteste pana pe un raft , ascunzandu-se atent langa celelalte carti. Mai multe voci incep sa se auda in capul meu , spunand un singur cuvant: "Palat".

Deschid ochii larg , auzindu-mi inima cum bate nebuneste. Inspir si expir adanc , dandu-mi cu mana prin par. Sprijinindu-ma pe coate , ma ridic incet in sezut. Cateva saptamani au trecut de cand am avut visul acela ciudat cu Odin. Corpul meu se vindeca incet , dar sigur. Ma pot misca acum in voie. Doar piciorul inca ma mai doare. La ce sa ma astept ? Am fost injunghiata cu un turture. Dar nu asta e problema. Ce a fost cu visul ala ? Am avut aceeasi senzatie ca si in celalalt vis ! Iar cartea aia... Cartea aia e unul dintre obiectele care au fost folosite pentru ranirea lui Odin. Sunt sigura.

Oftez exasperata. Ma ridic in picioare , tarandu-ma pana la dulapul meu si luand de acolo niste haine. In sfarsit stau din nou acasa la mine ! Credeti ca Xaphan m-a lasat asa , pur si simplu ? Oh , nu. A trebuit sa il rog o zi intreaga sa ma lase. M-a lasat doar dupa ce i-a amenintat pe Ruth si Kroy ca daca patesc ceva , ii omoara apoi ii invie si ii omoara din nou. In plus la asta , a pus un scut in jurul casei mele ca nimeni strain sa nu poata intra. El crede ca nu stiu , insa eu am simtit puterea lui de la zeci de metri departare.

Intru in baie , facand un dus scurt , fiind atenta sa nu ating prea mult rana de pe gamba piciorului. Ma imbrac in hainele alese , spalandu-mi fata si dintii. Imi prind parul intr-un coc dezordonat si ies din camera mea , mergand spre bucatarie. Nu aud nici un zgomot prin casa. Probabil Kroy si Ruth inca dorm. Si eu credeam ca eu dorm mult. Zambesc amuzata , incepand sa imi pregatesc un ceai si cateva clatite. Peste cateva minute , dejunul meu e gata. Asezandu-ma la masa , incep sa mananc. Prin minte imi trec anumite secvente din vis , mai exact partea in care niste persoane strigau "palat". Ce voiau sa spuna prin "palat" ? Ma inec cu mancarea , incepand sa tusesc atunci cand imi dau seama de ceva. Cartea aia e in palatul din Dabrus ! In palat exista o biblioteca. Probabil e acolo. Doamne , cum nu m-am gandit la asta pana acum !?

Spaland rapid farfuria , imi iau telefonul din camera si ma incalt in adidasi. Raman putin pe gaduri , intrebandu-ma daca sa ii anunt pe Ruth si Kroy ca plec. Naah , se descurca ei si fara mine. Deschid usa ranjind , iesind afara. Imi inchipui ce fete vor avea cand vor descoperi ca lipsesc. Mai mult ca sigur ca imi vor tine o morala in care tipa la mine ca nu trebuie sa plec de acasa cand sunt ranita , bla bla bla. Nu mai sunt un copil ! Am trecut prin mai rau de atat. De fapt , daca ma gandesc mai bine , nu cred ca am trecut prin mai rau. Nu am mai fost atat de vulnerabila niciodata. Dar asta nu conteaza ! Pot avea si singura grija de mine.

Peste cateva minute de mers , am ajuns in centrul orasului. Vrajitorii alearga in toate partile sub razele arzatoare ale soarelui. Magazinele si cafenelele sunt pline. Observ un vrajitor cunoscut trecand pe langa mine , asa ca ii fac amuzata cu mana. Saracul baiat mareste ochii speriat , departandu-se de mine. S-ar fi intamplat candva sa ma enervez si sa il trantesc de un perete. Dar stiti si voi cum se zice: Trebuie sa gandim mereu pozitiv !

Cand observ palatul in fata mea , incep sa merg mai rapid. Florile din jurul maretei cladiri sunt inflorite , cativa fluturi zburand prin fata mea. Ce dragut ! Aproape ca imi dau lacrimile de cata frumusete vad ! Rad scurt la propriile mele ganduri , vrajitorii privindu-ma ciudat. Imi aud telefonul incepand sa sune , asa ca il scot din buzunar. Imi musc obrazul amuzata , vazand ca ma suna Xaphan.

- Buna dimineata , iubire. spun eu sarcastica , raspunzand la apelul sau.

- TU STII CAT DE INGRIJORAT SUNT !? UNDE NAIBA ESTI ? urla Xaphan , facandu-ma sa rad.

- Umm... Ei bine , sunt... Sunt afara. zic eu amuzata , auzindu-l cum maraie.

- Poti sa fii mai exacta ?

- Deasupra mea sunt trei nori , unul in forma de inghetata si ceilalti doi in forma de nori. zic eu ranjind.

- Aalyah ! tipa el.

- Bine. zic eu exasperata. Langa mine sunt cateva pietre.

Xaphan incepe sa urle din nou la mine. Pufnesc amuzata si inchid apelul. E problema lui ca nu stie langa care pietre sunt. Ajungand langa palat , ma fac invizibila si sar peste gard. Cand aterizez pe pamant , durerea piciorului meu se intensifica. Scancesc , sprijinindu-ma de gard cateva minute. Oftez. Nu trebuia sa fac asta. Cand simt ca durerea dispare , merg pana la usa palatului , deschizand-o si intrand incet inauntru. Analizez imprejurimile , observand ca nu s-a schimbat nimic. Aud voci din bucatarie , asa ca plec acolo. Ii vad pe Aaron si Alissa mancand , schimband cateva vorbe. Andrew cauta ceva in frigider. Imi dau ochii peste cap. I-as da foc la corp ca sa vad cum s-ar simti el.

- Unde este laptele ? intreaba el.

Cei doi porumbei il ignora , continuand sa manance. Ranjesc. Asta merita , idiotul.

- Am intrebat ceva ! se rasteste Andrew , vazand ca Aaron si Alissa continua sa il ignore.

Imi dau ochii peste cap , lasandu-i in pace. Incep sa urc scarile in liniste , ajungand la al treilea etaj. Merg pe hol , vazand-o in fata mea pe mama lui Andrew. Niciodata nu mi-a placut femeia asta. Ii fac piedica "din greseala" , ea cazand pe jos confuza. Zambesc in coltul gurii. Cand vad ca mama lui Andrew a plecat , deschid usa bibliotecii , intrand inauntru. Rafturi pline de carti acopera peretii gigantici. Privesc in jurul meu uimita. Unde poate fi cartea aia ? Merg pe langa fiecare raft , incercand sa simt aura cartii. Insa nimic. Iau cateva carti , dandu-le la oparte si privind dupa ele. Poate gasesc aici vreo ascunzatoare sau ceva de genul... Privesc atenta , insa nu vad nimic. Oftez dezamagita. Credeam ca acea carte se afla aici. Insa cartile de aici sunt noi si colorate. Ea era veche , cu paginile galbene din cauza timpului si desene ciudate inauntru.

Observ pe raftul cel mai de jos o carte neagra , deosebit de groasa. O iau in mana , simtind ca are cateva kilograme. Pe coperta ei nu scria nimic. O deschid curioasa. Ochii mi se maresc cand observ continutul ei. In mijlocul paginilor este taiat un dreptunghi , unde sta cartea pe care eu o caut. Zambesc fericita , luand cartea de acolo. In ea e scris intr-o limba straina mie , cu desene si simboluri ciudate. Poate Xaphan o sa stie ce scrie aici. El s-a nascut acum mult timp.

Ies din biblioteca , mergand pe hol si coborand scarile in graba. Aud Elementele certandu-se in bucatarie. Putin imi pasa de ei. Ce e important e ca am gasit unul dintre obiectele care il pot omori pe Odin. Ies din palat , catarandu-ma peste gard. Ma fac vizibila , incepand sa merg rapid spre casa. Trebuie sa ii arat cartea lui Xaphan. Cineva ma apuca brusc de brat , tragandu-ma spre el. Tresar , pierzandu-mi echilibrul. Persoana ma prinde inainte sa cad. Privesc in sus , vazandu-l pe Xaphan.

- Oh , ai gasit pietrele langa care eram ? intreb eu amuzata.

- Daca mai pleci inca o data fara sa ma anunti , te asigur ca o sa te leg de pat. zice el incruntat.

- Slabe sanse. spun eu.

Ma ridic pe varfuri , imbratisandu-l strans ca sa ii alung supararea. N-am chef de o morala acum. Xaphan ramane blocat , de-a dreptul socat. Isi revine rapid , punandu-si bratele in jurul meu.

- Am ceva sa iti arat. spun eu , departandu-ma de el.

Baiatul ma priveste curios , vrand sa spuna ceva , insa este intrerupt de o voce din spatele nostru.

-Xaphan !?

Elementul CautatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum