Elementul Cautat

Capitolul 47

- Daca ce mi-ai povestit e real , atunci vrajitorii nu au nici o sansa. zice Lucas incruntat.

- De asta te-am eliberat pe tine. Esti conducatorul demonilor. Spre deosebire de vrajitori , vanatorii nu ar incerca niciodata sa ia puterea unui demon. spun eu.

- Demonii si vrajitorii sa se alieze. E o nebunie totala ! mormaie Lucas.

- Nu avem alta solutie ! N-am sa permit vanatorilor sa distruga Dabrusul. zic eu hotarata.

Lucas ofteaza. Ne oprim din mers , iar el isi intinde mainile in fata. Suntem inca in Yroni. L-am convins pe Lucas sa cheme o armata straveche de demoni care se spune ca este indestructibila. Nu stiu cat de real este acest lucru , insa sigur ne va fi de folos.

In timp ce Lucas sopteste ceva , pamantul incepe sa se cutremure. O prapastie gigantica se formeaza in fata noastra. Privesc in jos , vazand ca e plina de foc. O multime de pietre se lipesc unele de altele , formand niste trepte. Zgomote puternice de pasi se aud. In cateva secunde , o multime de demoni ciudati au inceput sa iasa din pamant. Sunt inalti si au pielea de o culoare cenusie. Au o armura argintie si cate o sabie gigantica. Aproximativ o suta de astfel de demoni stau in fata noastra.

- Poate par putini , insa nu ai idee cat de puternici sunt. zice Lucas.

- Stiu. O sa stati cu totii in blocurile parasite din Dabrus. Nimeni nu mai traieste acolo. spun eu. Sa mergem spre portal.

- Ii pot teleporta acolo pe toti. spune Lucas , oprindu-ma din mers.

Demonul isi ridica o mana , o sfera transparenta acoperindu-ne. Cu un singur pocnet din degete , peisajul din jurul nostru se schimba. Observ blocurile negre si parasite din jurul nostru. Lucas repartizeaza demonii in diferite blocuri.

- Pot sa am incredere in tine ? intreb eu , privindu-l fix.

- Da. spune Lucas sigur pe el.

- Va voi chema cand vor ataca vanatorii.

Ma intorc pe calcaie , departandu-ma de el. Incep sa merg rapid prin oras , ocolind vrajitorii. Urmatorul oras in care trebuie sa plec este Atax Obitus , iar singurul portal ce duce acolo e in casa lui Xaphan. Trebuie sa fiu atenta. Daca el ma vede , planul meu de a-i surprinde pe toti e ruinat. Aud niste voci cunoscute in dreapta mea. Imi intorc capul , vazandu-i acolo pe Xaphan , Ruth si Kroy. Cei trei vorbeau in soapta , probabil nevrand sa ii aude cineva. Ruth ma priveste pe mine in acelasi moment cand eu o privesc pe ea. Imi las rapid capul in jos , continuand sa merg. Fata imi este acoperita de gluga , insa sper din tot sufletul ca nu m-a vazut. Ma panichez si mai mult cand aud pasi in spatele meu.

- Hei , tu ! striga Ruth.

Iar eu , fiind eu , am facut cel mai stupid lucru. Am inceput sa fug. Ii auzeam in continuare pasii in spatele meu. O iau brusc la dreapta , printre blocuri , sperand ca imi va pierde urma. Ma ascund dupa un perete , facandu-ma invizibila. Ruth continua sa fuga. Expir usurata , punandu-mi mana pe piept. Inima imi bate nebuneste. Credeam ca o sa ma prinda !

* * *

Apas pe micul dreptunghi , apoi apas pe "Atax Obitus". Am ajuns cu bine in casa lui Xaphan si am venit in camera lui secreta. Ruth nu m-a urmarit , din fericire. Inspir adanc si pasesc prin portal , simtind , ca de obicei , cum pamantul imi dispare de sub picioare. Deschid ochii , observand cladirile uriase din jurul meu. Incep sa alerg in fata , vazand fetele uimite ale unor Focuri. Voi merge in centrul orasului unde stiu ca sunt multe Focuri.

Ajungand la destinatia mea , ma catar pe o banca , batand puternic din palme ca sa atrag atentia. O multime de Focuri isi indreapta privirea spre mine. Ignor susotelile care se aud peste tot.

- Cred ca toti ma cunoasteti , dar pentru cei ce nu stiu , numele meu este Aalyah si sunt cel mai nou Foc aparut. Am venit aici , in Atax Obitus , ca sa va cer ajutorul. spun eu.

- Nu ai facut nimic pentru noi. De ce te-am ajuta ? intreaba un baiat.

- Nu ma ajutati pe mine , ci ajutati un intreg oras de vrajitori. O armata de vanatori va ajunge in Dabrus din clipa in clipa. Stiti cu totii cine e conducatorul vanatorilor. zic eu. Si Xaphan , primul Foc , va lupta alaturi de noi.

- Si pe dansul l-ai obligat sa te slujeasca ? intreaba baiatul razand.

- Nu l-am obligat. spun eu zambind fals. Xaphan e logodnicul meu.

Cobor de pe banca , apropiindu-ma de baiatul de ma privea arogant.

- Nu cred ca ai rezista un singur minut pe taramul vanatorilor , unde am fost eu in saptamanile trecute si am fost torturata in fiecare zi. spun eu incruntata.

Ma departez de baiat , privind toate Focurile.

- Cine dintre voi a fost in Tebalov ? strig eu.

- Tebalov e plin de magie neagra. Nimeni nu poate intra acolo. spune o femeie.

- Nimeni , zici tu ? Lasa-ma sa iti spun ca eu si Xaphan am fost acolo pentru a gasi un obiect care il poate distruge pe Odin.

Din nou , aceleasi susoteli incep sa se auda.

- Esti demon , desigur ca ai putut sta in Tebalov. Demonii mereu au vrut raul Elementelor. zice acel baiat.

- Nu esti cu nimic mai bun decat mine daca refuzi sa iti ajuti semenii. De fapt , incep sa cred ca va e frica de vanatori. spun eu.

- Eu vreau sa te ajut !

Privesc in spatele meu , vazand acolo o fata de pare de varsta mea. Ea se apropie de mine , privindu-l urat pe baiat.

- Si eu vreau sa te ajut !

- Si eu !

Mai multe Focuri se strang in jurul meu. Alti barbati si femei vin in spatele meu. Zambesc mandra , dand mana cu toti care au acceptat sa ma ajute. In fata mea au mai ramas cateva Focuri care au murit candva , asa ca nu pot pleca in Dabrus , si acel baiat. El continua sa fie arogant.

- Va aliati cu o prefacuta ! zice el.

- Ramai aici si traieste o viata plictisitoare in continuare. spun eu si ii fac cu mana.

Ma intorc spre celelalte Focuri , explicandu-le pe scurt planul pe care il am. Spre uimirea mea , ei imi accepta planul. Vom pleca in Dabrus , iar Focurile vor sta ascunse in padure pana vin vanatorii. Am stat aici aproximativ o ora , iar asta inseamna ca in Dabrus au trecut vreo sase ore. Ar trebui sa fie deja dimineata. Vanatorii se apropie.