Elementul Cautat

Capitolul 37

*Din perspectiva lui Xaphan*

Zambesc , gandindu-ma cat de folositor ar fi Decimus. El e extrem de bagacios si ii place sa se bage in vietile oamenilor. Am putea afla multe informatii de la vrajitori cu ajutorul lui. In plus , ii place sa caute obiecte magice si sa le testeze puterile.

- Dar nu pentru tine am venit in Atax Obitus. spun eu oftand. Trebuie sa gasesc cat mai repede colierul ala.

- De ce te grabesti atat de mult ? Avem tot timpul din lume ! zice Decimus relaxat.

Eu pufnesc si ma ridic in picioare , fiind gata sa plec fara el.

- Oh , acum inteleg. Te asteapta iubirea acasa. spune Decimus amuzat.

El vine langa mine , apoi iesim din casa lui. Incepem sa mergem spre centrul orasului , unde e intrarea in "groapa" mea.

- Sper ca nu o sa va sarutati si imbratisati non-stop. Mi se par scarboase chestiile de genul. zice Decimus.

- Inca nu ai cunoscut-o pe Aalyah. spun eu razand. M-ar lua la bataie daca i-as cere sa ma sarute.

Restul drumului l-am petrecut in liniste. Eu ma gandeam unde ar putea fi colierul , iar Decimus... Ei bine , nu am idee la ce se gandea el. Baiatul asta are o minte extrem de ciudata. Cu mult timp in urma , Decimus a scris o vraja pe un bolovan ca sa nu o poata fura nimeni. Desigur ca cineva a furat bolovanul pentru ca eram inconjurati de vrajitori care pot face lucrurile sa pluteasca. Cate odata e periculos sa stai cu el. Poata sa i se para amuzant sa arunce cu un cutit in tine.

In cateva minute , ajungem in fata crapaturilor in pamant. O caldura puternica iese din crapaturi , incalzind aerul. Imi fac lantul sa apara in mana , apoi lovesc cu putere pamantul. Bucati mari de pamant cad in groapa , eu reusind sa zaresc lumina focului. Imi intind mainile deasupra groapei , chemand flacarile spre mine. Focul rosu se ridica rapid in sus la chemarea mea.

Flacarile se incolacesc in jurul corpului meu si a lui Decimus. Imi las mainile in jos , iar focul ne trage cu el spre vechea mea casa. In scurt timp , in jurul nostru se face bezna.

- De ce ai ales sa stai sub pamant ? Puteai sa iti faci o casa in ceruri ! spune Decimus.

- In primul rand , nu sunt un Zeu ca sa traiesc in ceruri , si in al doilea rand , sunt demon. Ai vazut vreun demon ce traieste in ceruri ? intreb eu.

- Trebuie sa existe un demon ce a fost bun si s-a stabilit in cer. In lumea asta , tot ce e bun devine rau si tot ce e rau devine bun. zice Decimus oftand.

Ma simteam de parca aveam o conversatie stupida cu Aalyah. Doar fata aia se poate gandi la asa ceva.

- Si totusi , ce te face sa crezi ca un colier stravechi s-ar afla acolo unde ai trait tu ? Eu cunosc toate lucrurile pe care le am ! zice Decimus.

- Eu nu cunosc toate lucrurile pe care le am. Poate colierul a aparut cand eu nu eram acolo. spun eu , dandu-mi ochii peste cap.

- Ar fi imposibil sa mi se intample mie asta !

- Logic ca ar fi imposibil. Tu iti cunosti fiecare furculita din casa cu ochii inchisi !

*  *  *

Dupa ce am cautat foarte mult timp acel colier , am ajuns la concluzia ca el nu este in groapa mea. Asa ca eu si Decimus am mai incercat sa cautam colierul prin templele mai importante , insa eu nu i-am simtit puterea. Credeam ca m-am inselat si ca acel colier nu e in Atax Obitus. Dar s-a intamplat asta:

"- Cunosti tu vreun loc unde ar putea fi colierul ? intreb eu exasperat.

- S-ar putea sa cunosc un loc. Cand abia am ajuns in Atax Obitus , eram singur. Tu probabil erai in groapa ta. Ma plictiseam atat de tare incat am inceput sa explorez fiecare parte din oras. Si am gasit in munte o...

- Pestera ! Ai dreptate ! Cum naiba nu m-am gandit la pestera pana acum !?"

Acum , eu si bunul meu prieten ne cataram spre varful muntelui. Bine , mai mult eu ma catar pentru ca e un bun antrenament. Decimus pluteste alaturi de mine. El a spus ca nu corpul conteaza , ci interiorul.

- Realizezi ca intr-o lupta nimanui nu o sa ii pese cat de bun ai fost cu oamenii si o sa te omoare daca nu te aperi ? il intreb eu ironic.

- Eu pot sa distrag dusmanii cu frumusetea mea si tu ii omori. spune Decimus ranjind.

Imi dau ochii peste cap , stiind foarte bine ca Decimus e unul dintre cei mai buni luptatori pe care ii cunosc. Doar ca ii place foarte mult sa se dea in spectacol.

Intind mana in sus fara sa ma uit , insa nu simt muntele. Privesc in sus , observand ca am ajuns sub pestera. Eu imi iau avant si sar in pestera , iar Decimus pluteste relaxat inauntru. Imi maresc ochii cand vad ce e in pestera , iar Decimus inghite in sec. Zaresc colierul atarnat de tavan , insa avem o alta problema. Problema e ca un vanator incearca sa ajunga la colier. Cum naiba a ajuns un vanator in Atax Obitus !? Doar Focurile pot intra aici. Celelalte creaturi sunt pur si simplu teleportate inapoi de unde au venit. Nu inteleg...

Vanatorul maraie amenintator cand ne vede , ridicandu-si ghearele pe care le are in loc de brate. Ochii lui mari ne privesc cu ura. Sabia imi apare in mana. Decimus isi strange pumnii. Mereu a putut sa isi foloseasca forta si puterile mai bine decat o arma. Nu am idee cum o sa omoram vanatorul pentru ca nimeni nu poate muri in Atax Obitus. Probabil il vom lasa doar inconstient.

Decid sa atac eu primul , inaintea vanatorului. Ridic sabia si il tai adanc pe piept. Vanatorul tipa enervat si isi ia avant ca sa sara pe mine. Corpul meu ia foc , vanatorul arzandu-se puternic cand incearca sa ma atace. Il lovesc cu piciorul si il trantesc de un perete. Arunc sabia spre el , injunghiindu-l in piept. Corpul vanatorului se lasa moale la pamant. Nu ii mai aud inima batand. A murit. E imposibil...

Cat timp luptam , Decimus a luat colierul. El vine la mine si mi-l inmaneaza. Colierul e foarte ciudat. E format din trei bucati de fier auriu ce sunt aranjate in forma de triunghi. Dar nu asta ar trebui sa ma intereseze acum !

- Cred ca Odin a aflat de planul vostru si a incercat sa va opreasca din a gasi toate obiectele. spune Decimus , privind trupul vanatorului.

- Inca nu inteleg cum a reusit sa ajunga vanatorul aici. mormai eu.

- Cred ca stiu cum... spune Decimus. Poate ca in Atax Obitus poate intra oricine , insa doar Focurile traiesc vesnic. Celelalte creaturi pot muri.

- Asta ar fi cel mai logic raspuns. Chestia e ca vanatorii au aflat de planurile noastre. Si o sa incerce sa ne opreasca cu orice pret.