Elementul Cautat

Capitolul 43

Cand am inceput sa imi revin , tot ce am simtit a fost o durere puternica de cap. E ca si cum eram lovita non-stop. Ma incrunt , miscandu-mi incet mainile. Ma simt slabita si obosita. Deschid incet ochii , vazand deasupra mea un tavan gri. Sprijinindu-ma in coate , ma ridic in sezut. Analizez imprejurimile , vazand ca sunt intr-o camera mica , cu pereti gri. In camera e doar un pat , pe care stau eu acum , si un dulap micut. Ma ridic in picioare , simtind cum imi tremura genunchii. Merg pana la o usa alba , deschizand-o. Acolo era o baie la fel de mica. Unde naiba sunt ? Imi musc buza frustrata , incercand sa imi amintesc ce am facut. Eram in camera cu Xaphan... Si dupa a venit Decimus... Si ne-a spus ca Odin vine. Odin ! El m-a adus aici ! Probabil ca sunt pe teritoriul vanatorilor.

Ma indrept spre o usa neagra , din fier. Presupun ca aceasta este iesirea din camera. Incerc sa o deschid , insa desigur ca este inchisa. Imi intind mainile in fata , soptind o vraja care sa deschida usa , insa nimic nu se intampla. Ceva imi blocheaza puterile. Incerc sa fac cele mai simple vraji , insa nu reusesc nimic. Marai enervata si incep sa lovesc in usa , sperand ca o sa o pot deschide. Chiar daca nu pot face vraji , inca mai am forta fizica. Ma opresc din lovit cand aud niste pasi pe hol. Ma lipesc de perete , asteptand. Aud niste chei , apoi usa este deschisa. In camera intra doi vanatori ce au inceput sa ma caute ingrijorati , eu fiind ascunsa dupa usa. Observ ca cei doi au cate un bat de fier prins de cureaua pantalonilor. Un vanator se indreapta incet spre mine. Apuc brusc manerul si imping usa spre el , lovindu-l puternic in fata. Vanatorul cade pe jos. Fug repede spre el si ii iau batul de fier , injunghiindu-l in piept. Celalalt vanator vine spre mine , vrand sa ma atace. Ranjesc si il lovesc intre picioare , doborandu-l la pamant. Acest vanator ajunge la fel ca celalalt , avand un bat trecandu-i prin inima.

Ies din camera , dand de un hol lung. Incep sa fug spre dreapta , sperand din tot sufletul sa gasesc iesirea din locul asta. In stanga si in dreapta sunt usi din fier , exact ca si in camera in care stateam eu. Nu sunt ferestre deloc , asa ca ar trebui sa imi scot din minte posibilitatea de a sari jos. Vad in fata mea niste scari , asa ca ma indrept spre ele. Insa cineva tocmai urca scarile. E Onoskelis. Ea arata surprinsa cand m-a vazut. Imi strang pumnii , fiind gata sa o omor si pe ea.

- Sincer , nu ma asteptam sa scapi atat de repede. aud o voce in spatele meu.

Imi intorc capul , vazandu-l acolo pe Odin. Avea un ranjet enervant pe fata ce ma facea sa vreau sa il lovesc.

- Ai spus-o si tu. M-ai subestimat. zic eu , privindu-l fix.

Odin se incrunta. El ma apuca brusc de gat si ne teleporteaza pe amandoi in alta camera. Corpul meu este trantit de perete , eu icnind scurt. Odin vine in fata mea , apucandu-ma de par.

- Stii foarte bine ce vreau. maraie el.

Eu il scuip in fata.

- Asta voiai ? intreb eu ranjind.

Primesc cativa pumni in burta si in fata , dar a meritat. Fata lui Odin era de milioane.

- Nu te mai juca , altfel o sa trec la alte metode. Da-mi obiectele si o sa te las sa pleci. zice Odin.

- Cum sa nu ! spun eu sarcastica.

Odin ma loveste puternic in burta , lasandu-ma fara aer. Tusesc , simtind cum un firisor de sange mi se scurge pe fata. Inspir adanc , inima batandu-mi nebuneste.

- Crede-ma cand iti spun ca asta e latura mea buna. Ai face bine sa nu ma superi. maraie vanatorul.

- Cate femei te-au refuzat in cei zece mii de ani ai tai ? intreb eu ranjind.

Odin isi pune mana in jurul gatului meu , ridicandu-ma in sus. Nu mai puteam respira si nevoia de aer era tot mai mare , insa continuam sa ranjesc. Odin nu va primi niciodata ce isi doreste. Nici moarta nu i-as accepta propunerea. Imi amintesc brusc de ce mi-a spus Xaphan. Nu o sa mor cat timp el e in viata. Odin poate sa imi faca orice vrea. Nu mor eu atat de usor.

- O sa il omor pe Xaphan ! tipa Odin , trantindu-ma de podea.

- Xaphan nu e atat de prost ca sa se lase prins ! zic eu razand.

Si Xaphan nu o sa moara cat timp eu sunt in viata.

- De ce esti atat de sigura ? intreaba Odin zambind draceste.

- De ce esti atat de sigur ca o sa iti dau obiectele ? Poate ele nici nu sunt la mine. Poate ca le-am pus in alt loc inainte sa ma prinzi tu. zic eu , privindu-l fix in ochi.

- Minti. maraie Odin.

- Poate mint. Poate spun adevarul. Nu o sa stii niciodata. spun eu.

Odin vine rapid spre mine , incepand sa ma loveasca peste tot. Eu nu scoteam nici un sunet , chiar daca ma durea tot corpul. Imi place sa il enervez. I-as mari ego-ul daca as tipa sau , si mai rau , l-as ruga sa se opreasca. Odin nu ma va auzi niciodata implorand.

- Mai tii minte cand ai ingenunchiat in fata mea ? intreb eu zambind.

Mda , replica aia mi-a adus si mai multe lovituri.

- DA-MI OBIECTELE ! urla Odin.

- Ma mai gandesc. spun eu , avand buzele tuguiate.

Odin vrea sa isi puna mana din nou in jurul gatului meu , insa se incrunta brusc. El trage incet de lantisorul argintiu , scotand la iveala colierul elementelor ce statea sub tricoul meu. Vanatorul ranjeste si trage puternic de colier , rupandu-i lantisorul. Simt brusc cum o parte din puterea mea dispare , mie disparandu-mi tot cheful de joaca.

- Poate o sa ti-l dau inapoi daca imi dai obiectele. spune Odin , apoi dispare de langa mine.

Doi vanatori ma apuca de brate , ducandu-ma cu forta inapoi in camera mea. Eram mult prea slabita ca sa pot lupta. Dar oricat de mult ma va tortura Odin , nu va castiga batalia asta. O sa il omor cu mana mea.