Elementul Cautat

Capitolul 20

Simt ceva moale si fin sub corpul meu. Imi misc usor mainile si picioarele , insa nu simt nici o durere. Deschid incet ochii , clipind de cateva ori ca sa alung ceata. Fix deasupra mea vad soarele ce ma incalzea cu razele sale calde. Firele de iarba verde se miscau in bataia vantului , gadilandu-mi mainile dezgolite. Sprijinandu-ma in coate , ma ridic in sezut , apoi in picioare. Imi analizez tinuta , vazand ca sunt imbracata intr-o rochie alba , lunga pana la genunchi , iar parul meu este lasat liber. Privesc in jurul meu confuza , intrebandu-ma unde ma aflu. Tot ce vad e o campie verde si mare , cerul albastru si soarele arzator.

- A-Aalyah ? aud o voce in spatele meu.

Ma intorc bulversata. Imi maresc ochii cand vad cine e acolo , simtind cum lacrimile vor sa cada.

- Mama !

Imi pun picioarele in miscare , incepand sa fug spre fiinta ce mi-a dat nastere. Mama incepe si ea sa vina spre mine cu bratele deschise. Simt brusc o caldura puternica in piept , ca o flacara ce ardea inauntrul meu. In fata mea apare un perete invizibil ce nu ma lasa sa ajung la mama si de care ma lovesc din plin , aproape cazand pe jos. Imi pun palmele pe perete confuza. Cum a aparut aici ?

- Mama , unde suntem ? Ce e locul asta ? intreb eu.

- Asta e locul in care apar persoanele care sunt intre viata si moarte. Ce ai facut , prostuto ? intreaba ea ingrijorata.

Atunci mi-am amintit. Lupta cu vanatorii adusi de Andrew si vocea aceea care mi-a strigat numele. Oare cine era ? Nu mai stiu , am lesinat. Doamne , am fost inghetata ! Asta e cea mai mare slabiciune a Focului. Trebuia sa fiu moarta deja , insa se pare ca am reusit cumva sa supravietuiesc. Ma rog , sper ca o sa supravietuiesc...

- Aalyah , mie si tatalui tau ne este atat de dor de tine... spune mama incet , zambind.

- Tatal meu e mort. zic eu rece , demonul trezindu-se la iveala.

Mama ma priveste confuza.

- Ce tot spui ?

- De ce m-ai mintit ? Tatal meu e Lucas , iar eu sunt un afurisit de demon. marai eu , incercand sa ma controlez.

Ea ofteaza , evitandu-mi privirea.

- Hai sa incercam sa spargem peretele asta. Asa o sa ne putem vedea mai bine. spune ea , incercand sa schimbe subiectul.

O privesc suspicioasa. Ce vrea sa faca ? De ce nu am incredere in propria mea mama ? Ea isi pune mainile pe peretele invizibil , soptind o incantatie , iar peretele crapa si se sparge. Mama isi deschide bratele , vrand sa ma imbratiseze.

- Aalyah , nu ! tipa cineva , speriindu-ma.

Privesc in stanga mea , vazandu-l acolo pe...Xaphan. El ce cauta aici !? Baiatul isi intinde mana spre mine , chemandu-ma spre el. Il privesc pe el , apoi imi intorc capul spre mama. La cine sa ma duc ?

- Haide , scumpo ! Nu te-am vazut de atat de mult timp ! ma cheama mama , zambindu-mi cald.

- Nu , Aalyah ! Nu ! Vino la mine imediat ! striga Xaphan , corpul lui incepand sa devina usor transparent.

- Baiatul asta e nimeni pentru tine ! Eu sunt mama ta ! zice mama.

- Nu... spun eu , dandu-mi seama de ceva. Xaphan e totul ! Daca vin cu tine o sa mor. Aleg sa traiesc cu el si sa lupt decat sa renunt !

Ma intorc rapid , auzind-o pe mama cum urla la mine sa ma intorc. Fug rapid spre Xaphan , sarindu-i in brate. El ma strange puternic la pieptul lui , sarutandu-ma lung pe frunte. Acea flacara apare din nou in pieptul meu , insa de data asta e mult mai puternica , raspandindu-se prin tot corpul meu. Imi pun mainile dupa gatul lui Xaphan , agatandu-ma mai bine de el , nevrand sa plece vreodata de langa mine.

* * *

Primul lucru pe care l-am simtit cand am inceput sa ma trezesc a fost frigul. Un frig cumplit care imi ajungea pana in oase. E ca si cum m-as fi aruncat dezbracata in zapada. Tot corpul imi tremura , chiar daca simteam ca am haine groase pe mine. Auzeam voci langa mine , insa nu intelegeam nimic din ce ziceau. Cineva statea langa mine si ma tinea de mana strans , de parca i-ai fi frica sa nu ma piarda. Pleoapele imi tremura usor. Deschid cu greu ochii , depunand un efort imens pentru a face un lucru ce pare usor.

- Aalyah ? spune persoana de langa mine cu speranga in glas.

Deasupra mea il vad pe Xaphan. Ei bine , nu un singur Xaphan. Erau vreo trei... Si se roteau , iar glasul sau se auzea in ecou. Baiatul mai spune ceva , insa de data asta nu il aud. Ii simteam doar atingerea fina pe mana mea. Il privesc confuza , fiindu-mi foarte somn. Xaphan isi pune mainile pe umerii mei , miscandu-ma. Eram atat de slabita incat nu puteam scoate nici un sunet. Voiam atat de tare sa dorm , insa Xaphan nu ma lasa. Baiatul isi pune bratele puternice in jurul meu , ridicandu-ma putin de pe patul pe care stateam si strangandu-ma in brate. Caldura aceea stranie imi apare din nou in corp. Clipesc des. Acum imi dau seama. Xaphan incearca sa ma incalzeasca cu ajutorul puterilor sale. Scot un sunet slab , incercand sa ii multumesc baiatului. Nu sunt sigura daca m-a auzit.

- Shh , frumusete. Pastreaza-ti energia. zice el incet , mangaindu-mi incet parul.

Modul in care mi-a spus "frumusete" m-a facut sa zambesc slab. Nu am mai fost numita asa. Ma las moale in bratele lui Xaphan , stiind ca el nu o sa lase pe nimeni sa imi faca rau. In scurt timp am adormit.

Peste cateva ore , cel putin atat cred eu ca am dormit , m-am trezit din cauza zgomotelor puternice. Privesc adormita in jurul meu , fara sa inteleg unde ma aflu. Sunt in siguranta cu Xaphan.

- Aalyah ! Aalyah , raspunde-mi ! aud pe cineva tipand.

- IESI NAIBA DIN CASA MEA PANA NU TE OMOR ! recunosc eu glasul lui Xaphan.

Pasi puternici se aud venind spre camera in care ma aflu. Usa este brusc deschisa , un baiat intrand in camera. Imi mijesc ochii , incercand sa imi dau seama cine e. Creierul meu inghetat nu functioneaza prea bine. Ma doare capul si mi-e foarte frig. Analizez persoana , vazandu-i parul saten si ochii caprui , umpluti de grija. Dupa mult timp de gandire , ajung la concluzia ca asta e Andrew. Ce cauta el aici ?

- Oh , Doamne ! exclama el speriat , privindu-ma.

Xaphan intra si el in camera , lovindu-l pe Andrew din plin. Ce poate fi mai bine decat sa nu poti face nimic atunci cand doua persoane mai au putin si se omoara intre ele ? Va spun eu , totul e mai bine decat asta. Xaphan il tranteste pe Andrew de perete , cel din fata fiind vizibil mai puternic.

- Nu ti-a ajuns cat ai facut-o deja sa sufere !? Ti-am vazut colierul in casa lui Aalyah , dupa ce am gasit-o la un pas de moarte din cauza ta ! se rasteste Xaphan , ochii lui schimbandu-si culoarea.

- Am fost amenintat ! striga Andrew. Vanatorii m-au amenintat ca daca nu le dau puterea mea , imi omoara parintii !

Xaphan pufneste amuzat , privindu-l cu ura pe baiat.

- Si tu , ca un prost , i-ai crezut. Puteai sa ii omori atunci cand te-au amenintat. Insa , in schimb , ai ales sa iti tradezi prietena si fosta iubita. zice Xaphan ranjind.

Ochii lui Andrew se intuneca atunci cand aude partea cu "fosta iubita".

- Crezi ca o sa te aleaga pe tine ? pufneste Andrew.

- Deja m-a ales. Saracul de tine , nu mai insemni nimic pentru Aalyah de cand ne-am intalnit. Stiu eu cum sunteti voi , Apa. Va tradati prietenii apoi veniti la noi cu scuze stupide. Ce sa spun ? Sunt incredibil de fericit si norocos sa am un suflet pereche ca Aalyah. spune Xaphan batjocoritor.

Mi-e somn.