Elementul Cautat

Capitolul 24

- Xaphan !? se aude o voce de fata strigand in spatele meu.

Xaphan isi muta confuz privirea de la mine. Baiatul se albeste la fata , strangandu-si mai tare bratele in jurul meu. Vreau sa ma intorc , insa Xaphan ma tine prea strans ca sa ma pot misca. Ma incrunt confuza.

- Oh , Doamne ! Xaphan , de cand nu te-am vazut !

Cand incerc sa privesc in spatele meu , baiatul ma trage rapid in spatele sau , parca incercand sa ma protejeze. Sa ma protejeze de cine ? De ce naiba se comporta asa !?

- Pleaca. zice Xaphan dezgustat , incercand sa ma tina in spatele lui.

Bine spus incercat. Ma zbateam de parca urma sa mor ! Vreau sa stiu cine e acolo !

- De ce sa plec ? Mi-a fost foarte dor de tine... spune fata incet.

Imi musc obrazul enervata , gelozia lovindu-ma din plin. O sa ii rup capul daca nu tace chiar in secunda asta !

- Inceteaza ! Nu imi pasa de parerea ta ! maraie Xaphan.

- Iubitule... Nu fi suparat. zice ea cu o voce mieroasa.

Ochii mei se fac sangerii , venele negre pulsand rapid sub ochii mei. Imi strang pumnii , aerul incalzindu-se in jurul meu. Vantul incepe sa bata puternic , agitand vrajitorii din jurul nostru. Ma ridic pe varfuri , privind deasupra umarului drept al lui Xaphan. La cativa metri departare de noi e o fata , asa cum am presupus eu. E bruneta , inalta si are ochii caprui. Seamana suspicios de mult cu...Andrew. Fata zambeste usor , privindu-l atenta pe Xaphan. Imi aduc aminte brusc de visul meu cu Odin si de fata care a venit la el. E aceeasi fata. E Onoskelis , fosta iubita a lui Xaphan. Ce cauta aici !?

- Xaph , vino aici ! zice Onoskelis , deschizandu-si bratele si apropiindu-se de noi.

- Inca un pas si o sa ramai fara inima. maraie Xaphan furios.

- Nu o sa faci asta , Xaphan , pentru ca ma iubesti , iar eu te iubesc.

In acel moment am explodat de furie. Cine se crede sa vina aici si sa pretinda ca il iubeste pe Xaphan dupa cate i-a facut !? Nenorocita ! Xaphan s-a intors spre mine panicat , probabil simtind ca tremur din cauza nervilor. Puterea curgea rapid in sangele meu si se imprastia prin tot corpul. Pielea mea prinde o tenta rosiatica pentru ca aproape arde. Nici nu imi mai pasa ca piciorul meu e ranit. L-am impins cu putere pe Xaphan din fata mea , tintind-o cu privirea pe Onoskelis. Fata ma priveste socata , chiar putin speriata. Coltul gurii mi se ridica intr-un ranjet diabolic. Nu stiu cat de puternica e , insa acum arata ca o fetita speriata si neajutorata. Si eu am fost asa candva. Dar alea au fost alte vremuri. Acum sunt un demon in toata firea ! Si nu imi este teama de nimic.

- Aalyah , inceteaza ! spune Xaphan , incercand sa ma traga mai departe de Onoskelis.

Pocnesc din degete , cartea pe care am luat-o din palat disparand si aparand in camera mea. Nu vreau sa risc sa o pierd sau sa fie distrusa. E prea valoroasa.

- Cum vrei sa mori ? Decapitata sau arsa de vie ? o intreb eu pe Onoskelis , vazand frica in ochii ei.

- Nu te mai prosti , Aalyah ! spune Xaphan , apucandu-ma de brat.

Imi dau ochii peste cap , departandu-ma de el. Ridic mana , in jurul lui Xaphan aparand un scut ce nu il lasa sa iasa. Ii va lua ceva timp sa il sparga. Acum nu ma mai poate opri nimeni.

- Aalyah , inceteaza chiar acum ! tipa Xaphan, incercand sa distruga scutul.

- Ai vrea tu. pufnesc eu.

Ma apropii amenintator de Onoskelis , fata dandu-se speriata in spate. Dau incet din degete , facand sa imi apara in mana o arma. Privesc in jos , asteptandu-ma sa vad sabia mea. Insa nu. In mana aveam lantul de foc , una dintre armele lui Xaphan. Ranjesc , incercand sa o lovesc pe Onoskelis , insa ea se fereste. Din prada vanatorilor am devenit pradatorul. Saraca Onoskelis. Nu stie cu cine s-a pus.

- Cine esti ? intreaba fata panicata , fugind de mine.

Incep sa rad , lovind-o cu lantul in mana. Onoskelis tresare de durere , maneca bluzei ei fiind arse , iar pielea ei inrosindu-se. Un sunet ascutit se aude in spatele meu , urmat de pasi puternici. Inainte sa pot reactiona , o mana se aseaza pe capul meu. Simt niste fiori ciudati in corp. Brusc , incepe sa imi fie extrem de somn. Abia daca imi puteam tine ochii deschisi. Imi pierd echilibrul , insa corpul meu este luat in brate de cineva. Privesc in sus , vazandu-l pe Xaphan cu o fata serioasa. Arata amuzant cand e serios. Xaphan imi ia lantul din mana , arma transformandu-se in scantei si intrand in bratul lui. Ultimul lucru pe care il vad inainte sa adorm e Onoskelis teleportandu-se , fata ei fiind umpluta de groaza.

*  *  *

In fata mea apar doua siluete cunoscute. Incerc sa ma misc , insa corpul parca imi e impietrit. Sunt nevoita sa stau si sa privesc. Cele doua persoane din fata mea se imbratiseaza , strangandu-se puternic. Recunosc rapid una dintre persoane. Parul ciufulit , inaltimea , corpul puternic... E Xaphan ! Iar cealalta persoana este...Onoskelis. De ce stau imbratisati ? Parca Xaphan o uraste. Onoskelis isi apropie fata de a lui , lipindu-si incet buzele de ale sale. Imi maresc ochii , nevenindu-mi sa cred ce vad in fata ochilor. Nu , e un vis ! Nimic nu e real ! Vreau sa ma trezesc !

Deschid brusc ochii , gafaind. Ma ridic rapid in sezut , clipind des ca sa alung din minte visul ala. Mai bine spus cosmar. A fost oribil. Mai rau decat visul cu Odin. Oftez , analizand imprejurimile. Observ ca sunt in camera lui Xaphan , unde am stat cand inca nu ma puteam misca. Imi amintesc ce s-a intamplat inainte sa ma adoarma Xaphan. Onoskelis a venit in Dabrus , iar eu mi-am pierdut controlul. Macar am bagat frica in ea , desi merita mult mai rau. Usa camerei se deschide , intrand Xaphan. El observa ca sunt treaza.

- Inainte sa sari peste mine ca sa imi scoti ochii pentru ca te-am adormit , trebuie sa intelegi ca...

Insa eu am facut total opusul. Ma ridic rapid din pat si imi pun bratele in jurul gatului sau , imbratisandu-l strans. Dupa visul ala nu mai vreau sa il las.

- Oh , ma asteptam la alta reactie din partea ta. mormaie Xaphan socat , imbratisandu-ma.

- Daca pleci la Onoskelis , te tai in jumatate si ii dau lui Andrew capul tau ca trofeu. il amenint eu , punandu-mi capul pe pieptul lui.

Xaphan incepe sa rada zgomotos.

- Esti geloasa ? intreaba el.

- Nu sunt geloasa. zic eu , Xaphan privindu-ma amuzat. Okay , bine ! Sunt geloasa ! Fericit ?

Xaphan ma saruta pe frunte multumit.

- Nu te-as lasa niciodata pentru nenorocita aia , chiar daca ma enervezi la culme. Doar esti sufletelul meu.

Rosesc puternic la cuvintele lui , lasandu-mi capul in jos ca sa nu ma vada. Deja m-am facut de rusine prea mult.

- Aalyah , vreau sa stii ceva. spune Xaphan , ridicandu-mi capul in sus. Nu o sa te dezamagesc , chiar daca o sa ne certam de multe ori. Trebuie sa ai incredere in mine , pentru ca , ei bine , te iubesc.