Elementul Cautat

Capitolul 27

O mana a persoanei necunoscuta imi tine mainile strans la spate , imobilizandu-ma. Cealalta mana e deasupra gurii mele , dandu-mi capul pe spate. Simt respiratia fierbinte a persoanei lovind ceafa mea. Fiori imi trec prin intreg corpul. Incep sa ma zbat ca sa scap , insa nu aveam nici o sansa. Eram tinuta mult prea strans. Ceea ce este ciudat e ca nu simt nevoia sa fug sau sa atac persoana. Corpul meu este lipit de pieptul puternic al persoanei. Aceeasi fiori imi trec prin spate. Stai...

- Stii ca ai o putere speciala care te face sa treci prin orice , nu-i asa ? imi sopteste el aproape de ureche.

Il lovesc puternic cu cotul in abdomen , el dandu-mi drumul. Ma departez de el , privindu-l urat. Xaphan incepe sa rada cand vede cum il privesc. Imi amintesc brusc de ce am vazut acasa la Xaphan. De camera aia secreta si de faptul ca el scrie despre mine. Ma incrunt.

- Ce cauti aici ? intreb eu rece.

- Am venit sa te vad dupa ce ai disparut ? Asa cum o faci de obicei ? spune Xaphan ironic.

- Du-te si scrie mai departe in jurnalul ala al tau despre mine. pufnesc eu , asezandu-ma inapoi la masa.

Incep sa mananc linistita , de parca Xaphan nu ar fi aici. Il aud oftand , insa il ignor. Baitul se aseaza langa mine , privindu-ma insistent.

- Despre asta voiam sa vorbim. Doar asculta-ma... zice el , muscandu-si buza.

Ii evit privirea , continuand sa mananc. Nu am nevoie de scuzele sale banale. Xaphan isi pune doua degete sub barbia mea , intorcandu-mi capul spre el.

- Acum mult , mult timp , un vrajitor batran mi-a spus o profetie , care zicea ca sufletul meu pereche va fi prins de vanatori si omorat. Nu puteam permite asta. Te-am tot cautat , insa nu te-am gasit. Asa ca am stat in Atax Obitus o duzina de ani , pana cand , intr-o zi , am simtit ceva diferit. O caldura interioara puternica. Atunci te-ai nascut tu. Te-am urmarit ca sa fiu sigur ca nimeni nu iti face rau , iar daca vanatorii ar incerca sa te omoare , eu te-as salva. Si pentru ca nu aveam nimic mai bun de facut , am examinat puterile tale si cum se dezvolta ele. In jurnalul ala e scris intr-o limba straveche ca nimeni sa nu inteleaga ceva si sa afle informatii despre tine. Dar iti jur ca , de cand te-am intalnit , nu te-am urmarit niciodata. termina de povestit Xaphan.

Imi mijesc ochii spre el , Xaphan zambind amuzat.

- De ce ai reactionat in felul ala cand ne-am intalnit in Atax Obitus ? intreb eu suspicioasa.

- Pentru ca , in primul rand , nu imi place sa mi se invadeze teritoriul si , in al doilea rand , imi place sa imi bat joc de oameni. zice el surazand.

Pufnesc si imi intorc capul spre fereastra , ignorandu-l in continuare. Xaphan este iertat , insa el nu trebuie sa stie asta.

- Iarta-ma , te rog ! se plange Xaphan , impreunandu-si mainile.

Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre living. Zambesc amuzata cand aud pasii rapizi ai lui Xaphan in spatele meu. Ma intreb cat va mai rezista... Simt cum o mana de-a lui se incolaceste in jurul taliei mele , tragandu-ma inapoi. Il aud pe Xaphan soptind niste cuvinte in latina.

- Ma ierti daca iti dau asta ? ma intreaba el.

Baiatul isi intinde mana in fata mea. El tinea un trandafir. Insa nu orice trandafir. Are petalele portocalii , flacari mici iesind din ele , iar tulpina trandafirului e complet neagra. Privesc uimita floarea. Nu am mai vazut asa ceva in viata mea... Iau trandafirul in mana , analizandu-l. Xaphan expira usurat , strangandu-ma puternic in brate.

- E frumos... Multumesc. spun eu recunoscatoare.

Ma intorc spre Xaphan. El ma priveste atent , neluandu-si bratele din jurul meu. Baiatul se apleaca , lipindu-si incet buzele de ale mele intr-un sarut scurt.

- Ma bucur ca iti place. sopteste el.

- Okay , gata cu dragostea asta. Mi-e foame ! zic eu , departandu-ma de el.

Xaphan incepe sa rada in timp ce eu merg pana in camera mea , punand trandafirul intr-o vaza de pe biroul meu. Alerg rapid in bucatarie , napustindu-ma spre bolul cu cereale.

- Vreau si eu ! Da-mi si mie ! se plange Xaphan.

- Nu. zic eu si ii scot limba.

- Dar nu am reusit sa mananc acasa... spune el suparat.

Imi dau ochii peste cap , oftand. Imping bolul spre el , dandu-i lingura. Fata lui Xaphan se lumineaza , el incepand sa manance cu pofta. Ma indrept spre frigider , luand de acolo o ciocolata cu lapte. Ma asez inapoi pe scaun. Baiatul isi indreapta privirea spre ciocolata , apoi spre mine. El incepe sa zambeasca inocent.

- Doar stii ca te iubesc ! spune el , lipindu-se de mine.

- Si eu te iubesc , dar nu imi impart ciocolata cu nimeni. zic eu zambind.

Zambetul imi dispare rapid cand imi dau seama ce tocmai am spus. Sangele imi urca in obraji. Imi las capul in jos stanjenita , ascunzandu-mi fata in palme. Xaphan ma priveste uimit , iar ochii lui sclipesc. Baiatul se ridica brusc in picioare , luand palmele de pe fata mea. El isi pune mainile pe obrajii mei , sarutandu-ma dulce. Bratele mele ajung dupa gatul lui , tragandu-l mai aproape de mine. Xaphan e nevoit sa se aplece destul de mult ca sa ajunga la mine. Nu e vina mea ca nu sunt inalta ! Aud o usa deschizandu-se , apoi doua persoane merg spre bucatarie.

- OCHII MEI ! aud pe cineva urland.

Tresar puternic , aproape cazand de pe scaun. Noroc ca Xaphan m-a prins la timp. Imi intorc ingrozita privirea spre creatura ce a urlat asa , vazandu-l pe Kroy cu o fata demna de pus intr-o rama. Saracul baiat , avea gura larg deschisa si mainile puse pe obraji.

- O sa ma omorati intr-o zi. se plange el.

- Luati-va o camera. spune Ruth dezgustata , aparand si ea in bucatarie.

- A fost pe neasteptate. zice Xaphan ranjind.

Ruth isi da ochii peste cap , trantindu-se pe un scaun. Ea isi indreapta degetul acuzator spre mine.

- Tu ! maraie ea.

- C-Ce ? ma balbai eu "speriata".

Il aud pe Xaphan pufnind amuzat. Imi intorc privirea spre el , vazand ca incearca sa nu rada.

- Din cauza ta nu am dormit aproape toata noaptea ! spune ea enervata.

- Problema ta ! Eu am dormit incredibil de bine ! spun eu triumfatoare.

O privesc ranjind , ochii ei schimbandu-si culoarea. Ruth se ridica rapid in picioare , venind amenintator spre mine. Din fericire pentru mine , Kroy o prinde si o trage inapoi. Fata se aseaza suparata pe scaun.

- Stiti ce am auzit in oras ? Ca s-a gasit trupul ars al lui Andrew. El e... mort. ne spune Kroy.

- Chiar ? Vestea asta tocmai mi-a facut ziua mai buna ! zice Xaphan fericit. Stai... Ai spus ca a fost ars ?

- Da... zice Kroy suspicios.

Baietii isi indreapta privirea spre mine. Eu imi mananc ciocolata de parca nimic nu s-a intamplat.

- Aalyah , nu crezi ca ai ceva de spus ? ma intreaba Kroy.

- Nope. zic eu amuzata.

- Macar a facut ceva folositor. spune Xaphan.

- Hei ! Poate altcineva l-a ars ! Eu doar l-am injunghiat. zic eu , zambind inocent.

- Imi amintesti de ce traiesc cu tine ? ma intreaba Kroy.

- Pentru ca nu ai unde sa traiesti si nici bani nu ai. ii zic eu.

- Corect. spune baiatul.

- Logic. spun eu aroganta.

Ruth pleaca din bucatarie , mormaind ca ii este somn. Kroy o urmeaza , amenintandu-ne ca daca ne prinde inca o data ca ne sarutam , o sa fuga de acasa. Ramasi singuri in bucatarie , imi aduc aminte ca i-am spus lui Xaphan ca il iubesc. Eu si gura mea sparta ! Il zaresc pe baiat privindu-ma. Ii scot din nou limba , Xaphan zambind.

- Frumusete... mormaie el , privindu-ma dragastos.