Noaptea Alba

Asasina

Perspectiva Yi Yun

Spre deosebire de cel din librarie, asta nu ezita. Sigur celalalt se jucase cu mine! Sabia sclipi puternic in lumina lunii. Si am ranjit scurt. Luna asta mereu isi rade de mine.

Ma dau in spate. Dar, chiar in acea clipa o alta umbra se arunca intre noi. Si ii para atacul asasinului. Un atac mortal, as tine sa adaug. 

-Fix acum ai venit?! ma apuca sa ma iau de el. In toiul luptei.

-Ma scuzati. fu el ca de obicei scurt la vorba.

-Ce-i in neregula cu oamenii din jurul meu? Abia de te-am auzit vorbind o data, in toti anii astia! 

-Suntem in toiul unei lupte. imi fu dat raspunsul. Si il vad cum incruciseaza sabiile cu acel asasin. Ca apoi tipul sa se repeada spre el. Il fenta la limita si il taie adanc pe asasin, in zona pieptului.

-Suntem inconjurati! 

-Eu nu vad nimic. spun si ma uit la intunericul din jur. Tu unde vezi ca suntem...

Umbrlele incepura atunci sa tremure. Si sa se miste.

-Printe, sunteti dumneavoastra, gardian regal, ori eu? tuna el intepat. Inauntru, printe! 

-Sunt si acolo! 

-Nu la fel de mult insa, ca afara. Presupun.

-Tu devii sarcastic acum? Cu mine? 

-Suntem in pericol. sfarsi el sec. De parca vorbea de vreme. O iau la fuga spre librarie. Si aud suierul aerului.

-Ce se intampla, Hansung! zbier la el.

-Nu va temeti, aveti grija doar la cap. Sageti. PROBABIL cu venin, la pachet, sosite. Doar feriti-va de ele.

-Nici nu le vad! Reusesc sa dau buzna in librarie, fara sa ma aleg insa cu vreuna in posterior. Si il vad pe Hansung cum inchide cu putere usa.

-Ascundeti-va! Unde va este arma? Trebuie sa va aparati! 

-Nu vezi ca e intuneric? Sa aprind o lumanare! 

-Nu avem timp! 

Dau fuga si tot ascult de mine. Cand reusesc dupa cateva incercari esuate, sa aprind lumanarile de pe un sfesnic. Trantesc atunci sfesnicul pe masa. Si privesc in jur.

-Ascundeti-va printe! tuna exasperat Hansung. Nu dau insa cu ochii de sabia mea.

-Nu o vad! 

-Ati aruncat sabia?! pare el socat. Si nu mai pare calm si indiferent. Ca pana acum. Dumneavoastra, doriti cumva sa muriti?! 

-Tu taci si vezi ce faci acolo. spun si ma uit pe sub birou.

Aud atunci insa usa. Si inghit in sec. Nu e de bine. O iau in fuga si ma pitesc atunci in spatele unui raft mai indepartat de carti.

Speram sa nu fiu prins insa de cel ramas in librarie. Inima imi bate cu putere in piept. Si aud usa, cum se inchide.

-Sunt aici. murmur cu voce stinsa. 

-Mare greseala sa reapareti aici. ii aud vocea lui Hansung. Si il vad pe unul din asasini cum se repede atunci spre sfesnic. Si cum stinge lumanarile, fara sa aiba vreun regret pret de o clipa.

Simt cum raman fara aer. Se lasa un intuneric dens. Intuneric, strabatut insa, de cateva raze de soare, ce incadrau si imbaiau podeaua din lemn. Usa era acum deschisa, de la librarie. Luna patrundea acum inauntru, Si scalda umbrele din jur, conferindu-le parca mai multa putere.

-O sa mor, de aici nu mai scap. imi repet ingrozit. 

Si ma uit printre rafturile din jur. Sa mor nu alta, cand mi se pare ca vad cum se misca intunericul.