Noaptea Alba

Fantomele trecutului

Perspectiva Hansung

Am spus ca voi merge la printul Yeoning. Sa il intreb, daca e cu adevarat implicat in politicile de la palat. Cert e ca nu am mai ajuns.

Tin in mana sabia concentrat. Si ma aflu in zona de antrenament in fata unui manechin de antrenament din lemn. Izbesc pornit cu sabia. Ma simt pus sub presiune. Incerc, sa induc trupului o stare de lupta.

Fiindca vreau sa uit de toate.

Ce nu doresc sa uit e un singur lucru.

Sa nu uit vreodata ca sunt GARDIAN si ca destinul meu e sa protejez, nu sa ucid.

-Si sa fiu om. adaug brusc in timp ce izbesc atunci cu sabia. Si inlemnesc brusc.

"-Ma dor tata. Mai ai niste plante? Si tonice? Pe care le-as putea lua?

-Desigur, sa inteleg ca ai capatat o noua taietura?

-Da, una mai urata, decat alta. marai Hansung. Fara sa poata sa isi ia atentia de la durerea. Ce il cuprinde. Ori de la rana care inca sangera. 

-Un alt semn ca ai castigat mai multe, decat ai banui.

-Ce, faptul ca voi intra in istorie, drept gardianul unui print, lipsit de minte? pufai el sec. Si isi stranse cu forta bandajul, in jurul ranii.

-Ar trebui sa ti-l schimbi, fiule.

-Ma doare, tata. ingana el stins.

ACEEA FUSESE SINGURA DATA IN VIATA SA. CAND REGRETASE ALEGEREA LUATA. SI SE INDOIA DE DESTINUL SAU.

-NU E O SIMPLA RANA. POART-O CA PE O CICATRICE DEMNA. CA PE UN PREMIU. 

-PREMIU? Tu glumesti, tata? izbucni el furios si isi aminti. Ca aruncase sabia intr-un colt.

Cum facuse si in fata lui Seongsu de curand. 

Cand disparuse Yi Yun fara urma.

-Ai capatat-o in timp ce aparai persoana la care tineai. Asta o face speciala.

-Nu vad nimic special in a fi ucis, pentru un prost.

-Este printul si viitorul rege al acestei natii! il certa pe loc tatal sau. Dar el fornai pe nas. Si pufni sec.

-Rege cu foarte putina INTELEPCIUNE. Care a batut cred ca inca de la 17 ani toate crasmele capitalei!

-Fiecare om se elibereaza de ganduri in felul sau.

-Tata, eu nu stiu daca el macar GANDESTE. Si mananca multa carne! Nu ii plac pestii! Ce fel de rege va fi?! 

-Ii place vanatoarea.

-Nu va trai la palat, vanand nobilii. E prea salbatic.

-Esti prea dur cu el.

-Nu sunt deloc. Nu il cunosti. Eu am stat cu el, nu tu tata. Si e asa egoist si centrat doar asupra lui! 

-Hansung, ti-ai incredintat viata lui si protejarii sale.

-Da si acum regret, tata! izbucni el. Si tatal sau il privi doar o clipa uimit. Apoi zambi calm."

-Niciodata nu am fost calm. ingan amuzat. Si cu lacrimile in ochi, ce imi intunecau vederea, am izbit iar manechinul. Si iar si iar. In timp ce eram invadat de amintiri ce nu se mai terminau.

Un labirint de memorii si de ganduriPARC.

De care mereu fugisem.

-PRETIND ca sunt compus si indiferent. Dar, simt. Prea multe...si doare. La urmatoarea lupta nu am mai nimerit manechinul ci m-am izbit de el. Si am icnit scurt.