Noaptea Alba

Infruntarea

Perspectiva Yeoning (la media)

Nu am dorit sa atrag atentia asupra mea. Nu am dorit nici macar sa ma aflu in acest loc! Dar, eram nevoit sa fiu aici. Dintr-un singur motiv. Sa aflu cu orice pret ceva despre gruparea Noaptea Alba. Cea care imi ucisese cu putina vreme in urma, fratele. Pe Yeongsu.

Cand am urcat, am vazut silueta unei femei cum e pe cale. Sa cada. Si nu am mai stat pe loc. Am prins-o fara ezitare in bratele mele.

-Sunteti bine? o intreb atunci politicos. Si privirile ni se intalnira. 

-Va multumesc! ingana ea slab. Si atunci o eliberez pe fata din imbratisare.

-Imi cer scuze! murmura ea cu un accent care ma puse pe ganduri. 

-Este in regula. spun prietenos. Si o vad cum vrea sa treaca pe langa mine. Dar, cum e prinsa de o fata imbracata in straie de nobil.

-Unde crezi ca pleci, Soo-Yeon?! Stim si noi ca poate esti ocupata, dar avem nevoie de tine! 

Le vad pe cele doua cum iau loc la o masa, din mijlocul incaperii. Si privirea mi se izbi cu a tipului de la masa. Era la radnul sau aristocrat, dar, nu parea prea multumit de viata lui.

-Soo-Yeon? ii pronunt numele incet. Sa nu fiu auzit. Nu avea ministrul Justitiei o fata, cu un astfel de nume?

Nu trebuie sa fiu vazut sub nicio forma! 

Cand sa o iau la fuga, ma aud parca strigat. Si intepenesc.

-Nu cred. imi repet cu voce stinsa. Si regret atunci ca i-am cerut servitoarei mele, Yoo sa plece. 

-Mai bine nu faceam asta. ingan stins. Si ramaneam in palat. Sa ma rog sa am parte de un gardian. 

Ma indoiesc insa, ca voi avea parte de prea multe merite, oricum, chiar si daca as infrange gruparea Noaptea Alba. 

-Tu NU auzi cand te strig? Ori, ma ignori, cumva, frate? il vad cum se ridica de la masa. Si cum e ochit de mai multe curtezane. Fiecare clipeste din ochi. Si isi vantura evantaiele, atragator.

-Vezi ca imi scoti ochiul. Ai grija cum il vanturi. Poti rani pe cineva. ii atrase el bland atentia, uneia.

Ce nu vedeau insa multi, era latura sa, ascunsa. De om fara mila. Si intunecat, nu numai la minte, ci si la inima.

-Aici sunt frate. Bineinteles ca te-am auzit! 

-Si nu stii sa raspunzi mai repede? Chiar ma gandeam la tine! 

Sunt sigur. Fac pariu ca si la metode, cum ai putea sa ma strangulezi de gat, mai repede.

-Si eu la tine, frate. adaug scurt. Si incerc sa nu arat ca ma tem. De acesta.

-Cam cocosat, astazi. Probleme cu spatele? Medicul regal te-ar putea ajuta. Acupunctura, e calea.

-Fac bine cu sanatatea. Tu ce faci aici, frate? 

-Asta voiam sa te intreb eu pe tine! 

-M-am gandit sa mai petrec putin timp in lume.

-Pai, hai sa petreci cu mine, atunci! 

-Esti singur?

-Tu ce crezi? Nu, Hansung e cu mine. Dar te prefer pe tine. Esti o companie mai placuta. Decat el.

-La ce masa stai?

-Nu il vezi pe Hansung? Cea de acolo! 

-Glumesti, frate, nu?

-Ti se pare ca sunt glumet, de fel? Frate, nu mai vezi bine?

-Nu e nimeni la acea masa.

-Nu e deloc amuzant.