Perspectiva Hansung, la media
Privesc tacut la magazinul din fata mea. Oare e bine, ce doresc sa fac? Pasesc insa, inauntru. Cu un singur gand in minte. Sa aflu mai multe de la acea fata despre orasul asta.
-Daca ea il cunoaste pe fratele domnului Lee, sigur e un om de nadejde al acelei familii.
Ma simt legat de trecut. Nu inteleg, ce caut aici. De ce, ma aflu in acest loc? De unul singur?
-Buna ziua, numai dumneata esti astazi la casa? o intreb pe fata. Fusese si ieri de fata, cand izbucnise cearta noastra.
-Oh, da. Prietena mea, a avut o mica problema. Si am ramas doar eu, aici. Va pot servi cu ceva?
-Deocamdata, nu. spun scurt. Si ma uit atunci lung prin incapere. Orez, simplu aveti? Ori galuste de orez?
Ma privi atunci lung. Si ridic din umeri.
-Mi-e pofta.
-Puteti sa incercati la un restaurant.
-Inteleg.
Oare ce insemna cuvantul...Ah, un loc unde mananci, dar trebuie sa si platesti.
-Multumesc, dar mai bine cumpar de aici ceva.
-Bine, domnule. tuna ea mirata, de atitudinea mea. Si ma perind atunci prin magazin. Mi se paru la un moment dat, ca il vad pe unul din fratii domnului pe geam. Alaturi de o fata.
-Oare visez? Ma rog, ce tot imi pasa? Nu-s iscoada, de felul meu.
Fac bine, ca am decis, sa il pazesc pe acest domn? Despre care nu stiu decat ca este bogat?
Vreau sa cotesc atunci brusc. Si sunt la un pas de a intra intr-un tip.
-Oh, ma scuzati. spun si ma plec atunci lung. In fata acelei persoane.
Cand insa imi ridic privirea, dau cu ochii de tipul de atunci. PESTE care dadusem aici.
-Oh, tu iar. marai el iritat. Da-te la o parte.
-Treceti. spun eu respectuos. Si indiferent. Desi, o clipa, as fi vrut sa ii pun o piedica.
El ma fixa cu o privire neplacuta.
-Tu iti razi de mine?
-Aveti ceva personal cu mine?
-Nu ii inteleg pe cei ca tine. bombani el sec. Si mana lui trecu pe langa mine. Lua un produs de pe raft. Si ma fixa cu privirea lui cercetatoare.
-Ma scuzati, ca stau in calea stomacului tau gol. zic sec. Si atunci el izbucni.
-Cum poti sa fii asa un om lipsit de inima?
-Fiindca mi-a fost smulsa si distrusa, candva. ii zambesc periculos. Si tanarul ofta scurt.
-Oamenii gresesc mereu. Trebuie sa ramai bun. Daca te consideri unul.
-Cine esti dumneata? Sa imi dai mie sfaturi?
-Un nimeni. Doar un om, care a gresit. Si el in trecut. Si vrea acum sa isi indrepte greselile.
-Vezi ca sangerezi in zona bratului.
-Cum...ai vazut asta?! paru el mirat. Si se uita la maneca hainei sale.
Se uita in podea. Sa vada totusi, daca nu lasase niste sange pe aceasta. Doua picaturi se aflau in preajma sa. Scot atunci un pachet de servetele ( asa le numesc ei, ce ciudat) si ma aplec. Si incep sa le sterg cu grija.
-Ia unul. spun si ii intind pachetul.
-Ce-s astea?
-Servetele. Sunt bune.
CITEȘTI
Noaptea Alba
Ficção Histórica"Ai grija ce iti doresti. " au fost ultimele sale cuvinte. Pe care si le-a mai amintit. Inainte ca masina in care se afla sa deraieze de pe sosea. Si sa fie izbita in urmatorea secunda. De o alta. Eveline Nu am dorit decat sa il gasesc pe el. Mi-am...
