Noaptea Alba

Sacrificiul final

Perspectiva Soo Yeon

"-Esti sigur ca vei veni in acel loc diseara? l-am intrebat de mai multe ori. Pana ce rabufnit. Si m-a intrebat de ce nu am incredere in el.

-Bine, nu trebuie sa te porti ca un disperat. La usa mea.

-Eu nu vad vreo usa. Nu inteleg la ce te referi.

-Daca tu doresti, voi fi acolo.

-Nu daca doar eu doresc. S-a apropiat atunci de mine si mi-a prins chipul in al sau. Doresti? Sa vii si tu?

-Normal, nu ma tem eu de putin intuneric! 

-O voi trimite pe slujnica Yoo dupa tine.

-E o slujnica rapida. Am incredere in ea.

-Deci te increzi in Yoo, nu si in mine?! 

-Voi printii sunteti mai mincinosi din fire. ii zic amuzata. Si el zambi prelung. Si ma atinse atunci pe chop cu delicatete. Imi vei permite, vreodata? Sa fiu eu acela? Pentru tine?

Lucrurile aici nu se intampla ca in prezent. Slujnica Yoo a avut bunavointa sa ma puna la punct cu asta. Si astfel nu am comis vreo greseala, in acesti ani. Se pare ca fetele pe vremuri trebuiau sa ramane caste, pana ce se casatoreau. Nu ca eu as mai fi fost, in prezent. Dar, aici? Nu puteam stii. Nici nu voiam sa mi bat de corpul acestei fete. In care ma aflam. Nu am facut acel pas niciodata. 

Cand ma intalneam pe ascuns cu printul doar petreceam timpul impreuna, normal, ca doi oameni. Ori de cate ori impingea totul, il respingeam, cu frumosul ori cu uratul. 

Nu s-a intamplat nimic intre mine si print. Desi, simt, ca el ma doreste. Desi, imi dau seama ca inima lui vrea sa bata cat mai repede impreuna cu a mea. Nu i-am permis. 

Si acum ezit. Desi, sunt constienta, de ce simt pentru el.

Cu tanar nobil misterios, a fost mai usor, fiindca nu il cunosteam. Cu Yeoning, totul e altfel. Tin la el. Si simt multe pentru el. Dar, pot sa fiu si ranita de EL. 

-Voi fi acolo printe. a fost tot ce am mai spus. Moment in care el s-a incruntat. Si a ciocanit in masa. Apoi in capul meu.

-Aveti voie sa faceti asta? spun eu artagoasa.

-Sunt printul, am voie orice.

-Nu fara permisiunea mea. i-am trantit-o atunci ca razvratitii din inchisori. Si el clipi scurt din ochi.

-Glumeam, Soo Yeon. Niciodata nu as face sa stii ceva, care sa te raneasca. Nu am vazut fata mai razboinica in astfel de discutii si teme. Esti asa libertina...Ma uimesti uneori. 

-Inca o fac, deci. Ma bucur, sa nu uitati. 

-Cum sa uit? Cand mereu imi amintesti? ranji el scurt la mine. Si am rosit. 

-Da printe. Voi fi acolo. Ne vedem la acel iaz, unde am spalat rufele in acesti doi lungi.

-Lui Yi Yun i se pareau ca au fost trei.

-Nu mai stie el sa numere. am izbucnit atunci in ras. Si am vrut sa plec. Dar, el m-a prins de brat. Nu ca in drame. Nu m-a izbit de pereti. Ci doar s-a uitat la mine.

Nici nu a spus ceva siropos. Ca in filme.

-Sa ai grija, da? 

Ochii lui intrebau deja totul.

Ma iubesti? Vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine? Ca si in acesti ani, dar, ca femeie a mea, la palat? Chiar daca nu vei fi regina? Si chiar daca am alte fete, acolo, la palat?

Era greu de raspuns.

Dar, inima mea era deja oferita lui.

In secret, evident. Cu orgoliul masculin nu se stie niciodata.