Perspectiva Soo Yeon
-De ce oare ploua asa mult peste noapte? ma intreb mirata. Si incerc sa nu ma las uimita de schimbarile meteorologice extreme.
-Pe vremuri, oare cum se prindeau cand va fi cald ori cand va fi rece?
-Draga mea, esti sigura, ca vrei sa ramai toata ziua la palat? Dupa atacul recent?
-Consider si acum bunicule, ca mai in siguranta, sunt acolo. Decat in afara palatului. dau din cap. Si ma gandesc la asasini. Si la cum era sa fiu ucisa ca un sobolan, pe o biata straduta laturalnica din capitala.
-De-asta e nevoie de stalpi de iluminat. bomban eu sec.
-Ce spui acolo, draga mea?
-Nimic, bunicule. Dar nu mi-ai spus ca va ploua!
-Cine cunoaste semnele vremii? Putini. Nu aveam de unde stii. Ti-am zis sa ramai acasa.
-Nu pot, vreau sa...
Gaseste ceva bun, cu care sa il topesti pe mos.
-Fiu cat mai aproape de tine, bunicule.
-Sigur. parca ma ochi batranul cu privirea lui de vultur. Sper ca ai dat pe aici de vreun nobil sau print, bogat. M-as arata mai incantat, de aceasta idee.
-Bunicule!
-Fiindca ai ajuns deja in pragul acela.
-Cand il voi gasi, te voi anunta.
-Pana atunci iti voi gasi eu. Nu e de datoria mea sa il aleg, oricum?
-Pai, si daca imi va drag si mie unul, nu ma vei lasa cu el?
-Pai ai pe cineva ori nu?
-Nu sunt sigura.
-Cu cine te intalnesti tu la palat?
-Cu nimeni bunicule!
-Sper ca nu cu servitori! sari el in sus. Si clatin din cap sec.
-Macar daca ar fi atragatori. Nu-s de nivelul meu. Trebuie sa fie speciali.
-Nu inteleg. Cum adica, speciali?
-Sa nu fie ca tine, ori ca mine.
-Deci, mai buni decat noi doi?
-Oh, las-o balta, bunicule. Se vede ca esti batran.
-Poftim?!
-Ai auzit prost. Se vede ca trebuie sa mai imbatranesc. Sa ajung sa gandesc ca tine.
-Le schimbi mereu cum doresti tu.
II zambesc amuzata si atunc ma despart de tata. Am o umbrela, in spatele careia ma ascund de picaturile de ploaie.
-Mai lipseste o tornada! Palatele astea nu erau inundate? Nu pricep, cum sunt toti asa degajati. Le place, cand e urata vremea?
Atunci ma luminez.
-Nu! Asta e timpul lor favorit. Cand se apuca de rele. Nu dau mereu prin filme, oricum trazneste si tunete? Desi, aici nu a tunat, deloc?
Nici vantul nu bate.
-Mai voiam si eu o pala de aer.
Scot atunci din san, mareata hartie. Si zambesc atunci prelung.
-Se vede ca avem multe de facut! Cand am ajuns in fata palatului sau si am cerut sa vorbesc personal cu printul. Am primit un raspuns evaziv.
-Reveniti mai tarziu.
-Doarme inca? spun eu socata. Cum poate sa doarma la ora asta?
-Reveniti mai tarziu.
CITEȘTI
Noaptea Alba
Historical Fiction"Ai grija ce iti doresti. " au fost ultimele sale cuvinte. Pe care si le-a mai amintit. Inainte ca masina in care se afla sa deraieze de pe sosea. Si sa fie izbita in urmatorea secunda. De o alta. Eveline Nu am dorit decat sa il gasesc pe el. Mi-am...
