Noaptea Alba

Inceputuri noi

Perspectiva Yi Yun

A trecut doar o zi, de la plecarea lor. Si tot nu reusesc sa imi gasesc linistea. Ma uit print vechile Anale. Desi gandul imi e numai la spusele printului Yi Haeng.

-Nu, nu il pot crede pe acel ticalos. Vrea doar sa se joace cu mintea mea. Nu trebuie sa il las. marai pornit. Si izbesc atunci cu pumnul in masa.

-Printe, regele doreste sa va vada! 

-Tata? ingaim eu mirat. A venit sa ma viziteze?! 

Ultima oara cand discutasem ne-am certat aprins. Doar din vina mamei mele. Inghit in sec si spun scurt:

-Sa intre! 

Cum voi da glas fricilor din mine, in fata lui?

Ce ii voi spune mai exact?

Va fi sigur furios pe mine.

-Printe regent! aud vocea tatei. Si pentru prima oara, zambesc inocent. Si ma arat, slab, in fata lui.

-Nu ar trebui sa ma mai numesti astfel. Tata. Nu, cand stii teribilul adevar.

-Printe! tuna el cu o voce puternica. Si am inchis ochii. M-am ridicat de la locul meu. Si m-am asezat cu greu insa, pe podea. Respir gafait. Si il vad pe rege cum se uita spre mine lung.

-Vrei sa chem niste servitoare inauntru?

-Nu, este in regula tata, ma descurc. 

-Mereu ai fost asa. zambi atunci tata. Si spusele lui avura un efect linistitor. Asupra mea.

-Cum asa? tun si ma uit putin ofensiv catre el.

-INtotdeauna,ai vrut sa faci totul de unul singur. Sa nu depinzi de nimeni. Sa lupti, pentru tot ce pretuiesti. Dar nu trebuie sa fii mereu singur. Uneori, ai nevoie de ajutor.

-Intrebarea e alta, insa, tata. Ma pot increde oare in oameni?

-Tu ii alegi pe cei in care te increzi. Dar, ce este un rege, fara poporul sau? Nici in oamenii de rand, nu mai ai speranta?

-Ei sunt mult mai inocenti, ca noi.

-Poate, sau poate ca nu.

-Imi pare rau tata. Ca nu ti-am spus adevarul, legat de mama. Si de leacurile pe care le aducea in palat. Si de boala mea. Care acum, chiar a devenit realitate. Si s-a agravat.

-Printe, orice se va intampla, vreau sa va tin pe amandoi in viata. Si-asa va fi. Doresc sa ajungi rege. 

-Eu? ingaim stins si ma uit uimit spre el. Dar, tata! 

-Iar fratele tau Yeoning, va fi mostenitorul tau. 

-Dar printul Seongsu, fratele meu...

-Deja si-a exprimat dorinta, de a nu fi luat in seama. Nu doreste puterea.

-De unde stii, tata? spun eu socat.

-Am vorbit cu el, inainte de a fi exilat. A cerut sa imi vorbeasca.

Seongsu, ce anume i-ai spus regelui? De se uita astfel la mine? Ce anume i-ai bagat in cap? De ii vad vechea iubire pe care mi-o arata, cand eram inca mic?

-Ma mai iubesti, inca, dupa toate astea?

-Cum sa nu te iubesc, printe? Nu esti tu fiul meu intai nascut? Nu eu am fost ce care te-a sustinut cand factiunea fostei regine nu te-a dorit la putere? Nu eu am facut-o pe mama ta regina?

-Ai iubit-o pe mama?

-Da, nu am vrut nici macar o clipa sa o condamn la moarte. Am fost zdruncinat. I-am iertat multe. Ai idee de cat de multe ori a incercat sa o omoare pe Sukbin si pe fratele tau? ( evenimente reale)