Noaptea Alba

Cine esti tu?

Perspectiva Yi Yun

-Aveti grija! tuna o voce ingrozita. In spatele vostru! 

Ma arunc atunci in laturi. Si vad in treacat cum o sabie lunga si neagra, se infige abrupt in podeaua din lemn. Curtezana se repezi atunci si ea spre mine cu un cutit lung. O prind de brat. Dar, in aceeasi clipa asasina porni atacul.

-IARASI tu?! zic mirat. Si ma abtin sa nu rad. Stiam ca sunt atractiv, nu ma asteptam. Ca doresti sa ma revezi asa curand! 

-Vei mai glumi, cand capul iti va atarna de spate? marai ea. Si atunci aud iar clinchetul sabiei. Care taie aerul cu forta.

Profit de moment si o smucesc pe curtezana fara mila. Inca nu daduse drumul cutitului. 

-Mare greseala. mai apuc sa zic, in timp ce respir greoi. Cu un ranjet malefic pe chip. Cred ca uitati al cui fiu sunt EU.

Daca mama o deposedase pe mareata regina de dinainte de titlu si era acum ea regina, atunci eu sa fiu mai prejos?  Nu ai sa vezi asa ceva.

-Ce tot...facu atunci ea ochii mari. Dar sabia asasinei patrunse in forta in trupul ei. Sangele ii tasni din gura si ii smulg atunci cutitul din stransoarea mainii. Care incepuse sa fie una slaba.

Asasina scoase sabia din trupul ei si impinse trupul curtezanei din calea sa. Apoi se arunca asupra mea, fara ezitare.

-Esti tare atasata de ochii mei, nu? Noaptea sa ii vezi. Cand sunt cuprins de dorinta. ii ranjesc in fata si ii parez atacul cu acel cutit.

Desi, simturile mele nu sunt in alerta. Ci chiar foarte amortite. 

Abia de mai vad bine.

-Peretele! tuna o voce. Si sunt izbit atunci in piept cu forta de asasina.

-Pana si piciorul tau doreste sa ma atinga! zbier amuzat. Sunt zdruncinat de impactul puternic cu peretele si observ cu intarziere ca nu mai am cutitul in mana. Il scapasem in momentul cand fusesem izbit in piept.

-Unde e? tun derutat. Cand nu o mai vad pe asasina, in fata ochilor mei.

Voi muri...a fost ultimul meu gand.

Si m-am sprijinit atunci de perete,incercand sa ma agat de realitate.

-Sunt viitorul rege al acestui regat, nu pot MURI astfel...marai cu voce stinsa. Ca in urmatoarea clipa sa o vad pe asasina cum apare din lateral si cum se pregateste sa imi taie gatul.

Dar chiar atunci asasina cu izbita in plin cu vasul cu bautura, de pe masa. Sabia ii zbura din mana, iar bautura se imprastie prin aer. O vad cum face cativa pasi in spate. Si profit de moment. O iau la fuga, orbeste. Desi nu am habar unde ma duc.

-Hansung? scancesc precum un copil mic. Dar chiar atunci sunt tras de brat. Si gonesc, iar mai mult mort decat viu pe coridoarele casei curtezanelor.

-Sa ne ascundem aici! 

-Nu avem vreo sansa. Ei sunt asasini platiti. Ne vor gasi oriunde.

Sunt tras cu forta in spatele unui dulap, dintr-o incapere larga. Impanzita de mai multe arme.

-Esti sigura ca ai ales camera cea buna?

-Fa liniste. Inchid ochii si gem scurt. Ce am spus eu?! 

-Cine esti...tu? ingaim stins. Si ma uit la fata cu ochii ingreunati de un somn puternic. 

-Mi-e somn. 

-Sa nu lesinati! 

-Imi pare rau. Dar mi-e somn. Tu nu pricepi cand o zic?