Noaptea Alba

Pierderea

NOTA: ANUMITE EVENIMENTE DESCRISE  IN POVESTE SUNT REALE SI PRELUATE DIN ISTORIA KOREEANA, PE CAND ALTELE SUNT DOAR REZULTATUL IMAGINATIEI MELE. 

Perspectiva Yi Yun (la media, mama lui, regina Hui) 

-Ceva se va intampla. mi-am zis in timp ce ma indreptam spre odaile mamei. Vantul imi biciuia chipul. 

-E vara, de ce bate asa de tare?! Ma ia cu tremurat! imi zic si imi cuprind trupul cu mainile.

Ma uit atunci ca un milog o clipa in urma. Poate ar fi fost bine, sa imi iau totusi servitorii dupa mine.

Luna este iar pe cer. Si Hansung nu e aici sa ma apere. L-am insarcinat direct sa stea cu ochii pe fratele meu. Ma temeam ca va face vreun gest necugetat.

-Dar e liniste in seara asta la palat! vorbesc singur. Si tresar, la auzul cantecului unei pasari de noapte. Trebuie sa ii pun pe arcasii palatului sa le vaneze. Si pe astea. Fac asa mult zgomot.

Ma stramb. Si ajung in fata odailor. Ceva nu e insa in ordine. Nu dau cu ochii de servitori in fata palatului. Si nici de garzi. 

-Ce e asta? ma intreb atunci cu voce stinsa. Si imi simt gatul uscat. Nu e posibil, nu?

Tusesc in fata odaii speriat. Si apoi dau buzna inauntru fara sa ma mai gandesc. La nimic altceva. Decat la ea.

-Mama?! urlu din toti rarunchii. Si privirea mi se izbi insa de a concubinei Sukbin.

-Tu? ingaim stins. Si imi simt acum si buzele uscate. Harai inca o data. Scurt. Tu?!

-Printe regent! exclama ea uimita. De parca nu se astepta sa fiu aici. Nu ar trebui...

-Sa ma aflu, aici? Am venit sa imi vizitez mama. Nu am dreptul sa o fac?! intonez cu forta. Si ma uit de sus la ea. Ai uitat, sa imi acorzi respectul cuvenit?! 

-Sejja! tuna o alta voce mai impunatoare ca a mea. Si tresar.

-Tata?! ingan socat. Si atunci dau cu ochii de una din preotesele shaman de la templu. 

-Nu ar trebui sa te afli acum aici, printe.

-Am venit la mama. tun in continuare pornit. Fara sa ma las invins de atacul de cuvinte.

-Dragule! aud in sfarsit o voce sfarsita. Si ma rasucesc spre partea opusa a odaii. Unde dau cu ochii de mama. Nu e singura. Ci prinsa de garzile palatului. Il vad si pe comandant cum isi analizeaza in tacere teaca sabiei. 

-Ce se intampla?! zbier si mai puternic. Si ii fac pe toti sa se uite la mine.

-Printe...

-Nu vreau sa aud vreun cuvant, de la tine, concubina Sukbin. suier periculos. Cu mana intinsa. Tata? gesticulez larg. Spre el. 

-Mama ta, este responsabila pentru moartea reginei Inhyeon. fura ultimele cuvinte ale tatei. Care ma lasara insa masca.

Vad pe masa o figurina straspunsa cu ace. Si simt in aer un miros puternic de plante. Probabil fusese si muzica, mai devreme. Zaresc si cateva instrumente chiar intr-un colt.

-Nu cred asa ceva, e o inscenare, tata! 

-Eu personal, am dat de mama ta, printe regent! vorbi peste mine tata. Si ma fixa cu o privire lunga. Am vazut-i personal cu ochii mei. Pe regina. 

-Concubina Sukbin, ti-a spus nu?

-Am avut un vis. In care mi-a aparut fosta regina. Nu a murit decat de cateva ore. Dar, am primit deja raspunsul cautat. Am prins-o pe regina, pe mama ta, asupra faptului.

-Totul e o inscenare. marai iritat. Si incerc sa nu izbucnesc. Mama, ce faci?! Apara-te! ridic vocea. Si o privesc .

Dar ea nu spune nimic. E grava la chip. Si palida la fata. Ochii ei nu privesc in pamant. Ci se uita la mine. De parca mi-ar spune ceva.